“Don Quijote”, pentru prima dată în acest an pe scena TNB

Nu știu dacă modestia, în vremea obsesiei imaginii, poate fi atuul unui actor valoros. Știu doar că actrița Ileana Olteanu mărturisea dăunăzi că, din perspectiva mediatizării, nu prea are “stofă” de actriță. Îi place ceea ce face, vine conștiincioasă la repetiții, pune pasiune dar e fericită doar “pe scândură”. Nu o atrage în niciun fel notorietatea căpătată pe sticlă. Ileana face parte din noua generație de actrițe, femei tinere, puternice și talentate care duc mai departe adevărata tradiție a școlii de teatru românesc. Am văzut-o jucând în „Molto, gran' impressione", în “Sânzian și Pepelea” dar și în “Sinucigașul”, “Egoistul”, “Don Qujote” sau “Royal Fashion”, partituri diferite pe care le joacă cu succes.

Cum e să “arzi” pe scenă și să dai unor personaje diferite  formă și viață ne va spune chiar Ileana Olteanu, actriță a Tetrului Național dar pe care o putem vedea și în producțiile Companiei Independente “Passe Partout Dan Puric”, la Tetrul de pe Lipscani.

“Notorietatea sau succesul are şi părţi bune, dar şi părţi  rele, sau primejdioase. Atrage furia celor mediocri sau geloşi şi prefer să ocolesc ispitele acestea. Nu alerg după interviuri,nu prefer să fac televiziune sau film şi asta pentru că Dumnezeu mi-a dăruit atât de mult prin teatru încât eu mă simt împlinită. Joc în 10 spectacole, unele la Teatrul Naţional, altele în afara lui, am turnee prin ţară cu maestrul Radu Beligan,care sunt o adevărată şcoală pentru mine, acum am început să mergem şi cu piesa "Sinucigaşul", plecăm şi în afara ţării destul de des cu spectacolele lui Dan Puric şi această muncă mă face fericită. Cehov zicea că, “fără muncă, nu poţi duce o viaţă curată şi fericită.” Munca îl scoate pe om din propria viaţă, îi  întoarce privirile de la sine, îl împiedică să-l cerceteze pe celălalt. Eu muncesc de luni până duminică, spectacole,turnee, repetiţii, aşa încât nu cred că aş mai avea timp de altceva. Dar se zice ''never say never''! Cine ştie, poate peste ani voi dori să mă reinventez şi voi căuta şi altceva în afara teatrului. Acum teatrul este pentru mine ca un iubit! Mă gândesc şi mă întâlnesc cu EL în fiecare zi. E dragostea încă la început.

Eu am 2 feluri de spectacole: cele cu'' vorbe''si cele fără ''vorbe''. Cele de la TNB, cele clasice sunt mai simple pentru mine. Merg cu o oră înainte de spectacol, mă fardez, mă coafez, îmi încălzesc puţin vocea, dau textul cu partenerii şi intru în scenă. Cele care sunt bazate pe mişcare, step, pantomimă necesită antrenamente fizice specifice  pentru că te poţi accidenta. Genunchii sunt foarte sensibili, coloana de asemenea. Oricum, în spate sunt ani de muncă, sute de ore de step, de pantomimă, de balet, dar toate suferinţele sunt răscumpărate prin spectacolele deosebite pe care le jucăm şi de publicul extraordinar care nu mai conteneşte să vină la spectacolele noastre.''Don Quijote'' se joacă şi după 6 ani cu casa închisă, iar ''Made in Romania'' ţine afişul Teatrului de pe Lipscani de peste 10 ani. Am remarcat că, şi la ultima noastră premieră de la Teatrul de Operetă, făcută în colaborare cu Doina Levintza, spectacolul ''Royal Fashion'', a început să aibă fanii săi.

Dulcineea este un personaj luminos, este idealul pentru care trăieşte Don Quijote. Toate fiinţele omeneşti trăiesc cu idealuri şi speranţe care dau sens vieţii lor. Dulcineea dă un sens vieţii lui Don Quijote, îl transformă în erou. El o caută, o apără, o iubeşte, e în stare să-şi dea viaţa pentru ea. Nu ştiu cât de actual mai este acum acest fel de a iubi, acum tinerii se pare că iubesc altfel, dar iubirea pe care eu o aduc pe scenă este ca o flacără, ca o lumină, plină de tandreţe, de pasiune şi de frumuseţe.

 Îmi place să interpretez personaje din perioada interbelică. Dar, pentru mine, e o provocare orice epocă ,în fiecare găseşti ceva interesant de interpretat.

Ca partener, cu Dan Puric  am avut bucuria să joc în mai multe spectacole la TNB. ""Jocul dragostei şi-al intamplarii'' , ''O noapte furtunoasa'', ''Revizorul'',''Sinucigasul'' şi, de fiecare dată sunt fascinată de felul în care repetă, de  respectul faţă de partener, de bucuria cu care joacă şi am întotdeauna ceva de învăţat de la el. Dăruieşte foarte mult ,are mult umor şi e un adevărat profesionist. Spectacolele în care joc cu el sunt o adevărată bucurie!

Ca regizor, lucrurile se schimbă puţin, în sensul că vrea să scoată din fiecare o personalitate şi asta e foarte greu. Înseamnă multă muncă, multă jertfă, multă dăruire. Eu nu prea pot să ţin pasul intodeauna cu el. Îmi văd limitele:de cultură, de muncă ,de dăruire, de jertfă. Dar întâlnirea cu Dan Puric e mereu o provocare şi, dacă îl asculţi, nu are cum să nu iasă ceva bun din tine.

Pentru mine, actoria este un mod prin care pot mărturisi ceva: o stare, o idee, pot transmite un mesaj,mă pot bucura, mă pot juca.”  Ileana Olteanu