Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emil Cioran în Colecţia „La Pléiade”

oeuvres.jpg

Cioran, Œuvres, La Pléiade

Presa literară franceză salută apariţia operei lui Emil Cioran în prestigioasa colecţie La Pléiade. „Lui Cioran i se datora această onoare”, scrie, de exemplu, suplimentul literar al ziarului Libération.

Scriind despre această apariţie editorială, Marc Semo se întreabă: oare cum ar fi comentat-o Cioran dacă ar mai fi fost în viaţă? Cu siguranţă că ar fi găsit o frază sarcastică şi dezabuzată. A fost cazul deja când Constantin Tacou, directorul revistei Cahiers de l'Herne, a vrut, prin 1990, să-i dedice lui Emil Cioran un întreg număr. La care filozoful român ar fi spus: „În nici un caz, un astfel de număr n-ar fi decât o dală funerară, mai rău ca Premiul Nobel”.

Dacă Cioran este atât de celebru în Franţa, şi nu numai, faptul se datorează în primul rând „stilului Cioran”. El a reabilitat aforismul filozofic, „vorba de duh”, butada inteligentă… Faţă de filozofii ambiţioşi care au vrut să creeze sisteme, Cioran a venit cu o gândire fragmentară şi cu răspunsuri „distilate”, filtrate prin zeci şi zeci de nopţi de veghe şi de reflecţie. Multora dintre tinerii care îl citesc astăzi pe Cioran li se pare, probabil, că prin lectura eseurilor sale aforistice câştigă mult timp… În locul unui tratat stufos care necesită zile de lectură, Cioran oferă meditaţii şi exclamaţii, reflecţii şi interogaţii, toate marcate de umor şi de un pesimism aparent, uşor de parcurs, dar care marchează spiritul în mod durabil. Plăcerea de a-l citi pe Cioran este atât de mare, încât absolut nimeni nu cred că iese din lectura cărţilor sale, cel puţin a celor scrise în Franţa, cu dorinţa de a se sinucide.

Volumul din Colecţia La Pléiade este impunător: 1728 de pagini. Ediţia este îngrijită, prezentată şi adnotată de tânărul eseist şi cercetător Nicolas Cavaillès, autorul unei lucrări de doctorat despre Cioran. Zece cărţi scrise de Cioran în limba franceză sunt reunite în această ediţie, precum şi unele pagini mai puţin cunoscute, scrise tot în franceză, în anii în care filozoful de origine română trăia deja la Paris, dar nu se desprinsese încă mental de România. Figurează, în această anexă, de exemplu, un eseu despre termenul „dor”, cuvânt greu de tradus în franceză. Unii spun că de fapt este chiar intraductibil, pentru că exprimă un sentiment profund românesc circumscris într-un spaţiu şi o istorie specifice.

Criticii care salută acum în Franţa apariţia lui Cioran în La Pléiade mai observă că, între cărţile sale scrise în română şi cele scrise în franceză există un fel de prăpastie stilistică, dar şi tematică. Libération nu uită să amintească nici faptul că, în Franţa, Cioran a încercat timp de decenii în şir să scape, să uite, să „şteargă” un păcat de tinereţe, şi anume fascinaţia sa pentru mişcarea legionară şi pentru fascism. Tot Cioran este însă autorul acestei reflecţii: „Sursa unui scriitor sunt aspectele ruşinoase ale vieţii sale”.

Tot Libération observă că filozoful Emil Cioran, chiar dacă a fost un „maestru al pesimismului”, la Paris i-a plăcut viaţa, şi chiar viaţa mondenă. De altfel, despre el se spune că îi plăcea şi să râdă şi să spună glume...

Cioran şi contemporanii săi, la editura Pierre Guilaumme de Roux

În paralel cu opera lui Cioran apărută în colecţia La Pléiade, presa mai salută apariţia unei cărţi intitulată Cioran şi contemporanii săi, publicată de editura Pierre Guilaumme de Roux. Mai mulţi cercetători şi eseişti, precum şi persoane care l-au cunoscut pe filosoful de origine română, pun în lumină, prin contribuţiile lor, raporturile dintre opera lui Cioran şi contextul intelectual şi istoric în care a apărut, s-a cizelat, a evoluat. În prima parte a volumului sunt retrasate legăturile pe care Cioran le-a avut cu alţi scriitori sau gânditori precum Samuel Beckett, Eugèn Ionesco, Romain Gary sau Roger Caillois. Un dosar este rezervat legăturilor pe care Emil Cioran le-a avut cu poetul şi filozoful Benjamin Fondane, deportat şi ucis de nazişti la Auschwitz în 1944.

Printre cei care şi-au adus contribuţia la aceasta carte se numără şi eseişti şi filozofi români: Andrei Pleşu, Constantin Zaharia, Simona Modreanu, Dorica Lucaci, Liliana Nicorescu… Unele dintre paginile acestei cărţi sunt rezervate raporturilor pe care le-a avut Cioran cu limba română şi cu limba franceză. Aceasta din urmă era uneori catalogată de Cioran ca o limbă „extenuată”, care îl făcea să sufere „prin claritatea sa inumană şi refuzul său de a capta indeterminarea”. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Emil Cioran sa devină un mare scriitor de limbă franceză.

Cioran, Œuvres, La Pléiade, 1728 p, 56 euro

Cioran et ses contemporains, Editions Pierre Guillaume de Roux, 340 p, 26,50 euro

 
Matei Vişniec: Emil Cioran în Colecţia La Pléiade