Fănuş Neagu-moştenire culturală uriaşă

Romancier, ziarist, dramaturg şi eseist, Fănuş Neagu a fost distins de mai multe ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor. A debutat în 1954 cu povestirea "Duşman cu lumea", în revista "Tânărul scriitor". În acelaşi an şi-a început şi cariera de gazetar la "Scânteia Tineretului".

"Dincolo de nisipuri", în 1962, îi aduce celebritatea, iar "Îngerul a strigat" din 1968 este unul dintre cele mai bune romane ale literaturii române. Scrie nuvele, romane, teatru, în paralel cu savuroasele cronici sportive.

În 1991 reia împreună cu Valeriu Cristea, Eugen Simion şi Marin Sorescu revista "Literatorul", iar doi ani mai târziu este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti. Din 2001, era membru al Academiei Române.

Fănuş Neagu, vinul şi prietenii

Volubil, amuzant, Fănuş Neagu deschidea cu uşurinţă uşa casei sale pentru cei care voiau să îl salute… sau să bea un pahar cu vin. De altfel, după cum spunea el "Nu există vin prost, ci numai vin bun şi foarte bun !".

Cunoscut pentru spiritul său, Fănuş Neagu reuşea să îmbine un stil plin de metafore cu un umor, luciditate şi o minte critică ieşite din comun.

Bolnav de mai mulţi ani, a suferit mult, cu discreţie, fiind ajutat de o familie devotată. În urmă cu trei ani, când în presă se răspândise zvonul că este grav bolnav, iar ziariştii începuseră să se adune în jurul spitalului în care era internat, Fănuş Neagu le-a scris gazetarilor o scrisoare foarte dură, sub numele "Hienele care sfâşie dreptul la viaţă": "Ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora?", întreba el. "Literatură nu citiţi, prin urmare, nici cărţile mele: o faceţi oare din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională. Tot ce vreau este să mă lăsaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele mele".