Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Filmul lui Cristian Mungiu, favorit la Cannes (interviu cu regizorul)

filmul-lui-cristian-mungiu-favorit-cannes.jpg

Filmul "După dealuri", regizat de Cristian Mungiu, prezentat presei, la Cannes.

Primit cu aplauze, dar şi cu unele huiduieli şi fluierături la proiecţia rezervată presei, filmul lui Cristian Mungiu, "După dealuri", în competiţie pentru marele premiu La Palme d'Or a suscitat deja o serie de critici.

Filmul "După dealuri" îi divizează pe critici. L'Express subliniază "sensul exigent al cadrului" la Cristian Mungiu, un regizor care ne redă astfel "adevărate tablouri" pe ecran. "Noului său film îi lipseşte însă forţa viscerală care exista în "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". Mungiu priveşte comportamentul religios din exterior, condamnă în permanenţă acţiunile şi discursul preotului şi al călugăriţelor, dar nu e suficient", crede revista franceză, pentru care realizatorul ar fi putut să taie fără probleme 40 de minute din film, pentru a-l face şi mai "amar".

Criticul de la Le Point, altă revistă franceză, a ieşit din sala de proiecţie de-a dreptul "năucit de lunga tortură morală şi fizică la care a fost supusă una dintre principalele actriţe ale filmului. "După dealuri" e un film dintre cele pe care ai dori să-l eviţi în vremuri normale", adică atunci când nu eşti obligat prin meserie să-l vezi, conchide Le Point.

În schimb, colegul de la Le Figaro a ieşit încântat, "După dealuri" a fost pentru el "prima bună supriză a festivalului". Filmul lui Mungiu este descris de cei trei critici ai ziarului conservator drept "frumos, glacial, dar şi arzător, o mare palmă dată Bisericii Ortodoxe". Singurul defect este lungimea sa, "30 de minute prea mult", deplânge Le Figaro.

La Dépêche, principalul ziar regional din sudul Franţei, e de părere că "Mungiu îi pune pe spectatori la grea încercare cu acest film exigent. Regizorul a făcut muncă de aurar", conchide publicaţia.

Politis descrie şi el un film "serios şi captivant, stilizat, cu nişte imagini superb compuse care nu sufocă, nu omoară mişcarea, ba dimpotrivă, îi dă intesitatea necesară, mai ales în ora a doua a filmului. Religia ortodoxă, mai exact derivele acesteia, nu e singurul orizont al peliculei. Utopiile mesianice deturnate, confiscate, ale căror amintiri mai rămân foarte prezente în memoria cineastului român, sunt şi ele abordate în acest film deloc lipsit de suflu", conchide Politis.

Télérama, cunoscută revistă de cultură din Franţa, notează că "dacă religia este principala ţintă a filmului, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla cu puterea politică dictatorială, care a scufundat ţara zeci de ani de zile în orbire şi infantilism".

Cel mai încântat de noua peliculă a lui Cristian Mungiu este însă criticul de la RTBF. Ziaristul de la radioteleviziunea francofonă belgiană e de părere că "După dealuri" confirmă că "tânărul cineast român are lucruri de spus şi un stil radical pentru a le afirma. De-a lungul unui film-fluviu, care pe alocuri devine aproape un film cu suspans, Mungiu opune iubirea lesbiană dragostei divine. E dur, fără concesiune, un film pentru cinefili, dar care impune respect. Pe scurt, Mungiu şi-a reuşit reîntoarcerea în competiţia de la Cannes".

Agenţia France-Presse remarcă "planuri lungi şi absenţa muzicii, intriga şi regia de o mare sobrietate. Din păcate", constată AFP, "Mungiu are mult mai mulţi admiratori în Europa, decât în ţara sa natală".

Pentru agenţia Reuters, "gravitatea şi complexitatea filmului "După dealuri" i-a derutat pe mulţi spectatori, de unde şi cele câteva huiduieli auzite la sfârşitul proiecţiei pentru presă". Un sondaj realizat de revista specializată Screen a bulversat duminică seară pariurile, filmul lui Cristian Mungiu fiind marele favorit al presei străine pentru La Palme d'Or!

Cristian Mungiu, intervievat de Vasile Damian, despre filmul "După dealuri"