Hollande, la standul României de la Salonul de Carte din Paris

Ambianţă destinsă, "bon enfant", cum spun francezii, pe aleile şi standurile Salonului de Carte. François Hollande a ajuns cu întârziere faţă de programul stabilit, dar avea să-şi petreacă două ore bune în incinta sălii care găzduieşte an de an uriaşa manifestare culturală.

Preşedintele Franţei găseşte timp să stea de vorbă cu cititorii, cu autorii, ba uneori se pretează şi la jocul fotografiei alături de un trecător necunoscut. L-am văzut şi sărutând o amică, veche probabil, zărită întâmplător la un stand. Hollande adoră ceea ce se cheamă "les bains de foule", contactul cu publicul.

În cele din urmă, după nenumarate halte şi discuţii cu unii şi cu alţii, totul sub atenta supraveghere a zecilor de ziarişti prezenţi în jurul lui, preşedintele Franţei ajunge şi în dreptul standului României, ţara invitată de onoare la această ediţie. Un stand la care va poposi foarte scurt, mai puţin de trei minute, dar în care are timp totuşi să le strângă mâna principalilor reprezentanţi oficiali şi să schimbe două-trei vorbe cu presa, căreia îi precizează că întreţine raporturi bune şi cu preşedintele şi cu premierul României, dovadă în opinia sa că e la curent cu situaţia din ţară.

François Hollande râde când spune că se va supăra dacă aude un român vorbind engleză. Garda sa de poliţişti nu râde însă deloc. Ambianţa se tensionează brusc în jurul standului românesc, iar bodygarzii prezidenţiali devin ameninţători inclusiv cu presa.

Protestul măştilor de hârtie

Odată plecat preşedintele francez, descopăr ce s-a întâmplat. Un grup de aşa-zis artişti români, dar şi străini, cu măştile din hârtie ale lui Liiceanu, Pleşu şi Cărtărescu pe faţă a încercat să protesteze în faţa standului României. Pe fluturaşele distribuite celor prezenţi se putea citi "ICR-OFF", un mini-manifest în care se denunţă noua conducere a Institutului Cultural Român. În cele din urmă, dau de grupul de maximum zece tineri, toţi încercuiţi de poliţişti şi gărzile private ale salonului. Ambianţa e şi mai crâncenă, primii vor să rămână acolo, cei din urmă vor să-i scoată afară.

În "tabăra opusă", un domn la vreo 50 de ani, care se prezintă drept fiul dirijorului Sergiu Celibidache încearcă să-i calmeze pe tineri, să le explice unde şi de ce greşesc prin protestul lor.

Lucrurile se calmează în cele din urmă. Unul dintre protestari revine după un timp spre mine, să-mi arate haina ruptă de poliţişti şi-mi spune că mă va cita drept martor în plângerea pe care o va depune la Poliţie. Între timp, membrul pazei private a salonului mă asigură că incidentele la care am asistat nu sunt inedite. Când Israelul sau Turcia au fost invitatele de onoare ale manifestării, s-au găsit şi atunci protestatari, care să perturbe sărbătoarea cărţii.