Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Igloo inventariază palatele rromilor

200806-5230.jpg

Igloo inventariază palatele rromilor

Sînt masive, şochează prin opulenţă şi prin amestecul de stiluri. E o arhitectură dezinhibată, postmodernă, lipsită de reguli. Iată cîteva dintre caracteristicile care individualizează aşa-numitele "palate ţigăneşti". Albumul "Kastello - Palate ale rromilor din România", publicat de Igloo Media, ilustrează acest fenomen cultural.

Orice s-ar spune, sînt un fenomen. Palatele romilor, sau, mai bine zis, micile cartiere cu palate ţigăneşti de la marginea oraşelor intră, din ce în ce mai intempestiv, în viaţa cotidiană a oraşelor. Situate, geografic şi cultural, între spaţiul urban şi cel rural, aceste construcţii nu au avut încă parte de o analiză atentă. Pînă acum, pentru că Igloo media - o revistă specializată în habitat şi arhitectură - a lansat un album ilustrat dedicat palatelor ţigăneşti.

Volumulprezintă cîteva zeci de palate contruite în mai multe comunităţi de romi din ţară. Textele care însoţesc acest periplu ilustrat analizează trăsăturile culturii rome, istoria locuirii (să nu uităm că vorbim de o comunitate esenţialmente nomadă) şi caraceristicile vizuale ale acestor contrucţii.

Palatele ţigăneşti vorbesc despre o demnitate şi o identitate dobîndite recent. Este, probabil, şi motivul pentru careavem de-a face cuo arhitectură dezinhibată, aparent lipsită de reguli. Mărimea contează - aceasta pare să fie singurul imperativ după care s-au ghidat constructorii acestor palate. Mărimea contează, pentru că totul este afirmarea: scopul acestor palate este să arate rangul, statutul, bogăţia rîvnită.

Aşa cum este prezentată în acest album, arhitectura romă are un puternic caracter scenografic. Totul este faţadă, totul e butaforie. Acoperişurile, cu turnuleţe sau fără, sînt, de fapt, nişte încropeli fragile. Însă greu de spus dacă e vorba de lipsă de îndemînare sau, pur şi simplu, de dispreţ faţă de stabilitate. Libertatea stilului, spontaneitatea par să fie singurele trăsături comune ale acestor palate.

Se poate vorbi, în aceste condiţii, de o arhitectură rromă? Mai degrabă nu, crede Bruno Andreşoiu. Însă fenomenul merită urmărit. De arhitecţi, de fotografi, de critici de artă, de antropologi.

1045