Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Inflaţia de premii literare nocivă pentru cultură ?

În Franţa a început maratonul premiilor literare, extrem de importante pentru sectorul editorial. Aceste premii sunt numeroase, iar unii comentatori avizaţi ai fenimenului consideră chiar că ele ar fi  nocive şi anti-culturale. Ceea ce nu înseamnă însă că există riscul dispariţiei lor, ci dimpotrivă, apar unele primii noi. 

Dacă ar fi să compar peisajul editorial din România cu cel din Franţa aş spune că în România sunt prea puţine premii iar în Franţa prea multe. Atunci cînd sînt multe se produce fenomenul următor: cititorul se lasă ghidat de ele aproape orbeşte şi nu renunţă la statutul său de descoperitor de valori. Imi amintesc de o butadă pe care mi-a relatat-o cineva în legătură cu ghidurile de călătorie. Intr-o bună zi, la Florenţa, o englezoaică s-a dus să viziteze nu mai ştiu ce biserică sau abaţie. Ajunsă în faţa respectivului obiectiv şi-a dat însă brusc seama că şi-a uitat “cartea de căpătîi”, altfel spus ghidul turistic la hotel. Aşa că nu a mai îndrăznit să intre în respectiva biserică sau abaţie pentru că şi-a spus: fără ghid risc să trec cu o privire indiferentă peste cine ştie ce capodopere, sau, şi mai grav, risc să-mi placă lucruri pe care ghidul le consideră minore.

Este ceea ce se întîmplă şi cu premiile literare. Milioane de cititori cumpără în fiecare an cărţi care au fost “premiate” convinşi că în felul acesta merg la sigur, altfel spus citesc cărţi de valoare. Iar atunci cînd răsfoiesc totuşi un roman într-o librărie şi le place cum începe, ezită să-l cumpere dacă nu a primit nici un premiu. Iată cum sistemul premiilor crează un fel de “turmă” consumatoare de bunuri culturale, spun adversarii premiilor literare.

Ieri, Academia franceză a deschis balul premiilor acordîndu-l pe cel rezervat romanului. Fericitul cîştigător este tînărul scriitor elveţian Joël Dikcer, 27 de ani. Romanul său se intiluează “Adevărul asupra afacerii Harry Quebert” şi este, după cum scrie specialistul Agenţiei France Presse, un “thriller” de tip american, care se citeşte cu sufletul la gură, şi care este însă şi o meditaţie asupra literaturii. El s-a vîndut deja în 35 000 de exemplare în Franţa şi pare să fi fost cumpărat de mulţi editori străini. Interesatul, autor elveţian de limbă franceză, declară că a scris de nenumărate ori acest roman, mai precis că l-a scris de 30 de ori timp de 2 ani, înainte de a-l propune unei edituri.

Maratonul premiilor a început deci iar momentul culminant va fi acordarea premiului Goncourt, pe 7 noiembrie. Academia Goncourt anunţă în context un gst simbolic, şi anume că numele laureatului va fi anunţat, în mod simbolic, de la Beirut, capitala Libanului. Membrii Academiei  Goncourt fac deplasarea acolo cu ocazia celei de-a 20-a ediţii a Salonului de carte francofonă de la Beirut. Gestul juriului care acordă premiul Goncourt este exemplar, o ocazie de a aminti că arta, cultura, literatura au nevoie de pace pentru a putea înflori şi că sunt factori de pacificare a spiritelor încinse.