Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Limba română şi ţiganii

Tare mă tem că vocile din România care, tot criticînd Franţa pentru modul în care îi tratează pe Rromii de pe teritoriul ei, uită că români sunt primii care îi stigmatizează, din vremuri imemoriale, pe ţigani. Iar limba română ne oferă, din păcate, nenumărate dovezi în acest sens. Cine n-a auzit, încă din copilărie, expresii precum: "ai grijă că te fură ţiganii" sau "dacă eşti obraznic te dau la ţigani". Românul obişnuit moşteneşte asemenea expresii şi le foloseşte, ca să zic aşa, în mod natural. O perspectivă de Matei Vişniec.

Tare mă tem că vocile din România care, tot criticînd Franţa pentru modul în care îi tratează pe Rromii de pe teritoriul ei, uită că români sunt primii care îi stigmatizează, din vremuri imemoriale, pe ţigani. Iar limba română ne oferă, din păcate, nenumărate dovezi în acest sens.

Cine n-a auzit, încă din copilărie, expresii precum: "ai grijă că te fură ţiganii" sau "dacă eşti obraznic te dau la ţigani". Românul obişnuit moşteneşte asemenea expresii şi le foloseşte, ca să zic aşa, în mod natural.

Nici o mamă româncă nu se gîndeşte la faptul că, recurgînd mereu la avertismente de acest gen, pune bazele unei forme de xenofobii trainice.

Înainte de a vedea efectiv cum arată un ţigan, copilaşul român ştie că dacă se îndepărtează prea mult de casă sau de curtea unde se joacă, riscă să fie "furat" de ţigani. Ori, ce poate însemna în capul unui copil acest lucru decît răul absolut?

Limba română este, din păcate, plină de asemenea expresii care pun în valoare o anumită respingere, la toate nivelurile, a ţiganului de către român. Cînd două bune gospodine românce bîrfesc, deseori auzim expresia: "ai văzut cum trăieşte cutare, la ei parcă e la ţigani".

Sau, mai există variantele "ăştia trăiesc ca ţiganii", sau "se ceartă ca ţiganii"… Ce se structurează în mintea unui copil cînd aude astfel de sintagme? Evident, se adînceşte distanţa, distanţa dintre el, ca român, şi ţigani.

Emil Cioran, care i-a criticat pe români ca nimeni altul, spune undeva că românii au avut mare noroc de ţigani. Faptul că românii nu sunt chiar ultimii din "clasă" (să înţelegem din Europa) s-ar datora ţiganilor care, spune Cioran au avut generozitatea de a-şi asuma ultimul loc.

Dar cîte alte cuvinte nu mai există în limba română care pun în evidenţă (hai să nu ne ascundem după cuvinte), dispreţul românilor faţă de ţigani. Deja că acest cuvînt, ţigan, are o conotaţie peiorativă în cel mai înalt grad.

Cînd un român îl tratează pe un alt român de "ţigan", sau cînd îi spune "hai nu te mai ţigăni", înseamnă că între ei lucrurile riscă să ia turnura unui conflict.

Pe ţigani, românii îi mai tratează însă în atîtea feluri, cu atîtea epitete (pe care pur şi simplu nu îndrăznesc să le evoc aici) încît efectiv mi se parte o insultă să aud că francezii ar fi, chipurile, nişte xenofobi…

Francezii au o vorbă "balayer avant tout devant sa porte", ceea ce vrea să spună că e mai bine să mături întîi în faţa uşii tale şi să vezi abia apoi cît de murdar e în faţa porţii vecinului.