Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


In memoriam Mircea Iorgulescu

mircea-iorgulescu.jpg

In memoriam Mircea Iorgulescu

Luca Niculescu, redactor şef RFI România: "Mircea Iorgulescu vorbea cea mai frumoasă limbă română pe care am auzit-o vreodată".

"Am aflat în această după amiază că Mircea Iorgulescu s-a stins din viaţă la Paris în urmă cu câteva zile. Suntem toţi, aici la RFI, alături de familia sa, în aceste momente dificile.

Am lucrat ani de zile alături de Mircea Iorgulescu şi este unul dintre oamenii de la care am învăţat cel mai mult. Este cel care făcea informaţie cu “stil”, cu eleganţă. Căuta informaţiile, le punea în context, le interpreta. Avea o voce inconfundabilă, gravă şi puţin răguşită de la multele pachete de ţigări pe care le fuma.

În fiecare dimineaţă în care făcea programul matinal, ascultam cu mare plăcere revistele presei sau jurnalele “complete”, cum îi plăcea să spună. Era atent la detalii, dar şi la ansamblu, ştia tot ce se întâmplă în lume, era de o curiozitate aproape maladivă, mereu cu ochii pe ce se întâmpla in jur.

Toţi cei de-aici care am lucrat cu el la RFI Romania ne amintim cum ne dădea idei de informaţii, cum analiza fiecare emisiune, cum ne lăuda pentru “exclusivităţile” jurnalistice pe care le obţineam sau ne critica pentru formulele mai puţin inspirate pe care le foloseam uneori.

Şi, apropo de critică, Mircea Iorgulescu vorbea cea mai frumoasă limbă română pe care am auzit-o vreodată. Clară, cu un vocabular bogat, cu un ritm aparte, ştia să dea înţelesul potrivit cuvintelor, plasându-le la locul cuvenit în frază, apăsând pe intonaţie atunci când voia să scoată ceva în evidenţă.

Era un om de o rară subtilitate şi de o cultură impresionantă. Nimic nu îi era străin. Citea enorm, tot timpul, din toate domeniile. Putea să vorbească cu uşurinţă despre o teorie filozofică, despre cercetările pe care le face pentru un volum despre Panait Istrati, dar şi despre ultimul roman al lui John le Carre.

Se spune despre oamenii care dispar că iubeau viaţa. Poate ca e un loc comun, dar Mircea iubea viaţa. A aflat acum aproape trei ani că e bolnav, a trecut prin tratamentele cele mai dure fără să se plângă, ironizandu-şi maladia şi condiţia fizică din ce în ce mai precară, continuând să citească şi să povestească cu multă pasiune despre lecturile lui. L-am întâlnit ultima oară în februarie, la Paris, în cafeneaua lui favorită din Place de la Bastille, Café des Phares, când ne-a vorbit preţ de o oră despre cartea lui Montefiore, “Tanarul Stalin”.

Iar ultima oară când l-am avut la telefon, acum o lună, deşi era suferind şi vorbea cu dificultate, tot ne-a recomandat, lui Vasile Damian şi mie, să citim ultima carte a polonezului Andrzej Stasiuk: Taksim.

Mircea Iorgulescu a trăit cu pasiune şi s-a stins discret iar la RFI Romania ne bucurăm că am avut atâtea lucruri de învăţat de la el".

                                                               
                                                                Luca Niculescu

 

Luca Niculescu despre Mircea Iorgulescu