Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Palmaresul Berlinalei 2011

sareh-bayat-divort.jpg

Sareh Bayat, rolul principal în filmul iranian „Divorţ“ (Foto: Berlinale)

Filmul iranian „Jodaeiye Nader az Simin“ - „Divorţul. Nader şi Simin“, în regia lui Asghar Farhadi, a fost distins cu Ursul de Aur, cu doi Urşi de Argint şi cu Premiul Juriului Ecumenic.Toată lumea se aştepta ca acest film subtil să primească un premiu. Surpriza mare a fost că drama unei despărţiri dintr-un stat dominat de un regim dictatorial islamist să primească încă trei premii.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Cea de-a 61-a ediţie a Festivalului Internaţional al Filmului de la Berlin s-a încheiat, odată cu decernarea premiilor, sîmbătă seara şi duminică, cu tradiţionala zi dedicată publicului cinefil. Marele premiu al Berlinalei 2011 a fost decernat filmului iranian, „Divorţul. Nader şi Simin“, în regia lui Asghar Farhadi.

Anunţul făcut de către preşedinta juriului internaţional, Isabella Rossellini, a fost primit cu aplauze de către cei prezenţi la festivitatea transmisă, în direct, şi de către televiziunea publică din palatul Berlinalei.

Toată lumea se aştepta ca acest film subtil să primească un premiu. Surpriza mare a fost că drama unei despărţiri dintr-un stat dominat de un regim dictatorial islamist să primească încă trei premii. Cu cîte un Urs de Argint a fost premiat ansamblul feminin respectiv cel masculin din acelaşi film iranian. Pe lîngă aceste distincţii filmul „Divorţul“ a mai primit şi premiul juriului ecumenic, din care fac parte reprezentanţi ai bisericii catolice şi evanghelice din Germania.

Chiar dacă filmul lui Farhadi a evitat o critica directă a sistemului politic fundamentalist din Iran, regizorul a strecurat numeroase aluzii la situaţia din această ţară, demascînd faţa adevărată a regimului de la Teheran.

Nici cel de-al doilea film distins cu marele premiu al juriului, deci tot cu un Urs de Argint, nu a fost o surpriză, deoarece pronosticurile îl indicau drept un favorit al criticilor. Asta în pofida unor voci care susţineau că ar fi vorba despre un film plictisitor de lung, neinspirat şi prea pesimist. Este vorba despre filmul lui Béla Tarr din Ungaria, „Calul din Torino“.

Anunţul făcut pe scena festivalului că filmul primeşte un Urs de argint a fost primit, de asemenea, de aplauzele entuziaste ale publicului.

Béla Tarr povesteşte în filmul său apocaliptic, despre soarta unui cal, unui birjar şi cea a fiicei sale. Regizorul porneşte de la incidentul în care filozoful Friedrich Nietzsche a îmbrăţişat la Torino un cal în plină stradă, înainte de a înnebuni. Tarr propune în secvenţele lungi ale filmului său, în alb-negru, o povestire inventată despre soarta calului.

Cu un Urs de Argint pentru cea mai bună regie a fost distins filmul german al lui Ulrich Köhler, „Boala somnului“ - „Schlafkranheit“. Filmul tematizează relaţiile tensionate ale unui cuplu de medici care lucrează în Africa.

Tot cu un Urs de argint, pentru realizarea tehnică a filmărilor, a fost distinsă pelicula regizoarei Paula Markovitch, „El premio“ - „Premiul“. În centrul acestui film se află dictatura militară din Argentina.

Cu un Urs de Argint pentru cel mai bun scenariu a fost distins filmul lui Joshua Marston „Vendeta“ („The Forgiveness Of Blood“), care oferă o imagine nefardată a situaţiei din Albania postcomunistă.

Cu Premiul „Alfred Bauer“ (care poartă numele celui care o organizat prima Berlinală) a fost distins filmul lui Andres Veiel, „Cine, dacă nu noi“ - „Wer, wenn nicht wir“, în care este vorba despre perioada de gestaţie a revoltelor din anii 1960. Veiel oferă un portret veridic al unor protagonişti ai generaţiei de la 1968, urmărind radicalizarea treptată a unor personaje ca Bernward Vesper şi viitoarea teroristă, Gudrun Ensslin.