Răzvan Theodorescu: Jaf scandalos la Sarmisegetuza

Ştefan Popescu: Domnule profesor, 68 de piese antice de ceramică şi din bronz au fost sustrase dintr-un muzeu din Olympia. Din acest motiv, ministrul grec al Culturii a demisionat. Cât de frecvente sunt furturile de opere de artă şi de relicve arheologice? Cu toţii ne gândim la Irak, imediat după alungarea lui Saddam Hussein, când muzeul din Bagdad a fost jefuit, dar obiecte istorice sunt sustrase şi în timp de pace…

Răzvan Theodorescu: Mai ales în timp de pace, aş spune. Este ceva curent acest tip de jaf care se găseşte mai ales în ţările mediteraneene de veche civilizaţie şi cu multe muzee. Aici intră și ţările din Orientul Apropiat, din lumea islamică, evident. E ceva absolut curent! Aș spune că nu ţine neapărat de civilizaţia unei ţări, ci ţine de felul în care patrimoniul este asigurat în chip – şi aici voi folosi un termen care poate să displacă – poliţienesc. Acest patrimoniu este de o imensă valoare – ceea ce de foarte multe ori autorităţile nu înţeleg, y compris în România.

Ştefan Popescu: În ce măsură, domnule profesor, există interes pentru asemenea achiziţii care nu pot fi nici expuse şi nici vândute la licitaţii publice?

Răzvan Theodorescu: Vă înşelaţi! Se întâmplă să fie vândute şi ţinute în seifuri ca nişte valori extrem de importante, în special în lumea americană. Acest lucru se aplică de la picturi renascentiste sau baroce până la piese elenistice sau din orientul antic. Aceste obiecte sunt achiziţionate, sunt puse în seifuri, sunt puse în bănci şi nu sunt văzute, sunt ţinute pentru o perioadă în care se bănuieşte că urma lor se va pierde. Însă nu mai este atât de uşor, deoarece sistemul poliţiei de patrimoniu este foarte bine organizat şi, aşa cum aţi putut constata, de foarte multe ori – sigur, nu întotdeauna – urmele, rămăşiţele şi resturile unor spargeri sunt identificate în diverse locuri.

Ştefan Popescu: Şi în România s-au furat obiecte istorice şi opere de artă, chiar în timpul comunismului, şi aici îmi vine în minte episodul Brukenthal. A urmat apoi episodul de la Revoluţia din 89... Cât de atenţi suntem cu protecţia operelor de artă şi a şantierelor arheologice? Mă gândesc la Sarmizegetusa…

Răzvan Theodorescu: Aţi pus degetul pe rană! Cazul Sarmisegetuza şi al tuturor cetăţilor dacice din Munţii Orăştie este un caz scandalos. Când eram ministru, şi acest lucru l-am sugerat şi unor succesori, am cerut, şi din păcate nu s-a realizat, o poliţie a cetăţilor din Orăştie. Această poliţie ar fi trebuit să aibă maşini, să aibă un elicopter, pentru că acolo nu avem de-a face cu sustrageri din muzee, ci cu un braconaj arheologic, pentru care există anunţuri pentru diverse site-uri din Marea Britanie de genul „Veniţi în cutare zonă pentru că găsiţi obiecte de patrimoniu!”. Se vine cu detectoare de metal şi aşa cosoni celebri de aur au ajuns în colecţii private. Acolo este un jaf continuu! Argumentul că este o întindere foarte mare îşi găseşte contraargumentul în faptul că grupul de cetăţi din Munţii Orăştie este un unicat mondial. La noi oarecum paza este asigurată la muzee, dar la fel ca în alte ţări ale lumii se mai întâmplă câte un accident. Nu se poate spune că suntem scutiţi de aşa ceva, iar cazul evocat de dumneavoastră – al şantierelor arheologice – este un caz de-a dreptul scandalos.