Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Realism strîmb

florescu-jacob.jpg

Ilustraţie: Coperta romanului „Jacob se decide să iubească“

Noul roman al lui Cătălin Dorian Florescu între istorie, livresc şi abisurile ficţiunii. Dacă un scriitor se decide să localizeze acţiunea unui roman şi, pe deasupra, să folosească pentru personajele sale numele împrumutate de la persoane reale, atunci întregul demers literar intră în sfera unei problematici care depăşeşte cadrul strict ficţional.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Cătălin Dorian Florescu nici măcar nu-şi avertizează cititorii prin formula că orice asemănare cu persoane sau întîmplări reale este pur întîmplătoare. Tocmai această omisiune de minimă protecţie scriitoricească a şi determinat pe cîţiva locuitori ai comunei bănăţene Tomnatic, unde este plasată acţiunea, să protesteze, deoarece se consideră lezaţi, calomniaţi şi prezentaţi într-o lumină nefavorabilă. Pe internet a apărut între timp un asemenea protest, iar în cîteva forumuri romanul este calificat drept un colportaj maliţios, grotesc şi jignitor la adresa comunităţii şvabilor care au înfiinţat comuna şi care, în marea lor majoritate, s-au repatriat astăzi în Germania.

Aceste reacţii de respingere sunt de natură extraliterară. Unei priviri critice asupra noului roman al lui Florescu, însă, nu-i vor scăpa o serie de neajunsuri atît literare cît şi strict istorice de care suferă această carte.

Profitînd de interesul stîrnit de tema deportărilor, abordată de Herta Müller în „Leagănul respiraţiei“, Florescu a scris acum un soi de pandant, încercînd să cuprindă aproape 4 secole ale unui capitol istoric. Plecarea unor colonişti din Lorena spre Banat, un pămînt al făgăduinţei pentru oameni disperaţi de războaie, crime şi sărăcie, soarta unor protagonişti şi drama lor după instaurarea comunismului.

Sumara genealogie a familiei Obertin oferă autorului materialul de inspiraţie pentru inventarea unor personaje literare şi crearea unor caractere cu pretenţia de fi reprezentative pentru o anumită mentalitate etnică, pentru tradiţii arhaice şi concepţii religioase ale unei comunităţi. Superficialitatea cunoaşterii tocmai a acestor aspecte transpare din acest roman care pretinde că oferă o imagine exemplară a unui lanţ de persecuţii la care fusese supusă minoritatea germană din Banatul românesc.

Iată doar două exemple de necunoaştere a unor amănunte semnificative a realităţii care ţine şi de universul mental al şvabilor bănăţeni. Din tradiţia culinară a acestei populaţii lipseşte atît consumul de mămăligă cît şi carnea de miel. Florescu se pare că nu ştie nici faptul că la catolici spovedania se desfăşoară în aşa numitul confesional, adică într-o cabină în care are loc spovedania propriu zisă.

Jacob, personajul central al romanului, este descendentul unui colonist din Lorena. Tatăl său are o fire închisă, un caracter ambivalent şi violent. El nu urmăreşte nimic altceva decît multiplicarea bogăţiilor materiale. Îşi trădează pînă şi fiul, Jacob, care se ascunde în cimitir pentru a scăpa de deportarea în Uniunea Sovietică. Acesta însă reuşeşte să evadeze din vagonul care-i transporta pe ceilalţi, se ascunde vreo şase ani într-un sat românesc şi se-ntoarce cu autostop la Tomnatic.

Reîntoarcerea aceasta este din punct de vedere istoric absolut neplauzibilă, fiindcă localitatea situată în zona de frontieră cu Iugoslavia nu putea fi aşa de uşor accesată. Toate căile de acces erau strict controlate de grăniceri. Jacob ajunge în satul natal din care unii vor emigra spre Lorena, adică acolo de unde strămoşii lor veniseră în timpul habsburgilor, iar o parte dintre cei rămaşi pe loc vor fi deportaţi în Bărăgan.

În primul său roman „Wunderzeit“, din 2001 (Vremea minunilor, tradus în limba română, în 2005), Florescu, născut în anul 1967 la Timişoara şi stabilit azi în Elveţia, mai miza pe exotismul geografic şi lingvistic, onorat de critica literară germană. În cel de-al doilea roman „Der kurze Weg nach Hause, din 2002 (Drumul scurt spre casă, apărut în limba română în 2006) scriitura autorului deja se dizolvă într-un schematism documentar greu digerabil. În următoarele două romane - „Der blinde Masseur“ 2006 (Maseurul orb, în traducere românescă 2007) şi „Zaira“, care apare în germană în 2008, iar în în română în 2010 - această metodă devine independentă şi plictisitoare. 

Cătălin Dorian Florescu: Jacob beschliesst zu lieben. Roman (Jacob se decide să iubească. Roman), Verlag C. H. Beck, München, 2011. 406 p.