Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


România ceauşistă şi Honecker

cultural-0610-01-20091006105242.jpg

Demonstraţie de solidaritate cu România, organizată în 1989, în Berlinul de Est.

Pe data de 7 octombrie 1989 Germania comunistă aniversa 40 de ani de la crearea R.D.G.-ului. Documente inedite din arhivele fostei R.D.G. relevă identitatea punctelor de vedere între cei doi ex-lideri, Nicolae Ceauşescu şi Erich Honecker.

Pe data de 7 octombrie 1989 Republica Democrată Germană aniversa 40 de ani de existenţă. Cu acest prilej au sosit la Berlin liderii tuturor ţărilor comuniste din Europa Răsăriteană. Pe tribuna oficială se aflau alături de şeful partidului est-german, nu numai liderul sovietic Gorbaciov, ci şi Nicolae Ceauşescu.

Honecker a reliefat atunci necesitatea menţinerii unităţii lagărului socialist, care practic, intrase deja în descompunere. Politica de reforme iniţiată de Gorbaciov a stârnit critici la Bucureşti şi în Berlinul de est.

Ceauşescu şi Honecker considerau perestroika şi glasnostul drept un atentat la adresa puterii lor pe care o exercitau cu ajutorul forţelor de represiune. Ca orice dogmatic inflexibil, liderul est-german, Erich Honecker, se opunea cu încăpăţânare tendinţelor de reînnoire, cramponându-se de o formulă simplistă, şi-n acelaşi timp, agresivă, care excludea orice replică: „Tot înainte, niciodată înapoi!“.

Neagreatul Gorbaciov, care sosise la Berlin pe 6 octombrie 1989 pentru a participa la aniversarea R.D.G.-ului, a profitat de ocazie, făcând o plimbare pe bulevardul central al capitalei est-germane. Cu acea ocazie, el a rostit celebra propoziţie: „Cred că cei care nu ţin cont de viaţă, sunt ameninţaţi de realitate.“

În reportaje colportate, propoziţia lui Gorbaciov a fost răstălmăcită de ziarele vremii, afirmându-se că el i-ar fi spus de fapt lui Honecker verde-n faţă: „Cine întârzie, va fi pedepsit de viaţă“. „Pedeapsa“, despre care ar fi vorbit aluziv Gorbaciov se arătase deja a doua zi. Sute de demonstranţi s-au strâns în centrul capitalei, scandând numele lui Gorbaciov. Poliţia şi Securitatea au intervenit şi au arestat zeci de persoane. Festivitatea de la Berlin a evidenţiat nu numai tensiunile existente între populaţia est-germană şi regim, ci şi fisurile intervenite între "marele frate" sovietic şi forţele antireformiste reprezentate, în primul rând, de Honecker şi Ceauşescu.

Documentele fostului Partid Socialist Unit din Germania, cum s-a numit partidul comunist R.D.G.-ist, păstrate în arhivele germane, oglindesc încercările disperate ale lui Ceauşescu şi Honecker de a crea un fel de "antantă stalinistă" îndreptată împotriva cursului reformist al lui Gorbaciov.

Contactele dintre România şi R.D.G. s-au cam răcit după 1967, când Bucureştiul a stabilit relaţii diplomatice cu Bonn-ul. Refuzul lui Ceauşescu de a participa la invazia Cehoslovaciei, în 1968, a stricat şi mai mult relaţiile bilaterale. Ca reacţie a fost întreruptă până şi colaborarea între Stasi şi Securitatea română, precum confirmă şi istoricul german, Georg Herbstritt.

De-abia apariţia mişcărilor de opoziţie în mai multe ţări răsăritene, mai ales în Polonia şi Ungaria, a contribuit la o reapropiere româno-est-germană. Astfel, în anul 1984, Honecker a fost singurul şef de partid din blocul comunist, care a participat la sărbătorirea zilei de 23 august. Preluarea puterii de către Gorbaciov, în martie 1985, i-a apropiat şi mai mult pe Ceauşescu şi Honecker. În cursul întâlnirilor cei doi lideri au încercat să pună la punct o strategie comună în vederea "salvării socialismului". Încercarea, însă, de a crea un soi de "komintern" antireformist a eşuat.

Tensiunile între Moscova şi "axa Berlin-Bucureşti" au atins un grad maxim în august 1989, la întâlnirea statelor membre ale Tratatului de la Varşovia. La reuniunea pactului militar, organizată la Bucureşti, Ceauşescu i-a avertizat deschis pe cei prezenţi de "pericolul forţelor imperialiste" care "se amestecă în treburile interne ale statelor socialiste".

Din stenogramele întocmite în cursul întâlnirilor Ceauşescu-Honecker, în noiembrie 1988 şi în octombrie 1989, se desprind principiile de acţiune comună, calificate de cei doi drept "identice". În 1988 Ceauşescu a fost distins cu cel mai înalt ordin R.D.G.-ist, ordinul "Karl Marx". În stilul său inconfundabil, Ceauşescu îi mulţumea lui Honecker: „Vreau să-mi exprim cele mai calde mulţumiri pentru înaltul ordin Karl Marx ce mi-a fost acordat astăzi”.

Erich Honecker a reliefat cu acelaşi prilej şi apropierea dintre cele două ţări, afirmînd: „Atît în ţara dumneavoastră cât şi în a noastră se fac mari eforturi în vederea realizării ideilor lui Marx, Engels şi Lenin”.

Ultima lor întâlnire, s-a bucurat de o atenţie deosebită în relatările radioteleviziunii est-berlineze. În jargonul oficial s-a vorbit despre o întâlnire prietenească.

Cursul istoriei, însă, nu l-au mai putut influenţa. Amândoi au dispărut de pe scena politică. Honecker 10 zile mai târziu, pe data de 17 octombrie, iar Ceauşescu în decembrie.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok