Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Traume colective şi poveşti personale

Toamna se numără… premiile literare. Premiul pentru cea mai bună carte germană este oferit anul acesta pe 12 octombrie. Printre nominalizaţi se află şi scriitoarea de origine română Herta Müller. Ea a fost inclusă pe lista nominalizaţilor cu romanul «Atemschaukel», publicat recent la prestigioasa editură Hanser.

Toamna se numără… premiile literare. Premiul pentru cea mai bună carte germană este oferit anul acesta pe 12 octombrie. Printre nominalizaţi se află şi scriitoarea de origine română Herta Müller. Ea a fost inclusă pe lista nominalizaţilor cu romanul «Atemschaukel», publicat recent la prestigioasa editură Hanser.

Este considerata una dintre cele mai importante scriitoare din spaţiul cultural german. Este o intelectuală angajată, care scrie adesea despre istoria recentă a Europei, despre totalitarism, despre naţionasim şi problemele etnice din Balcani.

Herta Müller s-a născut 1953 într-un sat bănăţean. A studiat Germanistica la Timişoara. Ca studentă, a activat în cadrul Aktionsgruppe Banat (Grupul de Actiune Banat), constituit din tineri scriitori de expresie germană. Printre acestia, Wiliam Totok, Rolf Bossert, Richard Wagner, Ernest Wichner. Urmărită de Securitate, a reuşit să emigreze în Germania. Scrie regulat articole de opinie în presa germană şi a publicat peste douăzeci de volume de poezie, proză şi eseuri. Exilul e ca un fel de furt al biografiei, spune, adesea, autoarea.

Şi în Atemschaukel, cel mai recent roman al autoarei, e vorba despre trecutul recent şi despre exil.

În 1945, după terminarea celui de-al doilea război mondial, generalul Vinogradov a ordonat deportarea tuturor etnicilor germani din România în Uniunea Sovietică. Conform unor statistici se pare că 30.000 de saşi din Transilvania au fost mutaţi cu forţa în lagăre de pe teritoriul Ucrainei şi obligaţi să muncească în minerit şi în industria grea. Herta Muller vorbeşte despre această istorie pornind de la istorii personale. Romanul – pentru că e vorba de o operă de ficţiune – porneşte deci de la o intensă documentare sociologică şi istorică. Autoarea s-a întîlnit cu foşti deţinuţi ai acelor lagăre, cu supravieţuitori sau cu urmaşii lor. Unul dintre supravieţuitorii lagărului sovietic este poetul Oskar Pastior, care i-a lăsat Hertei Muller cîteva însemnări în jurnal din perioada deportării.

„Atemschaukel” – un titlu pe cît de sugestiv, pe atît de greu de tradus în română – (ar însemna „fluctuaţie respiratorie”), vorbeşte pe un ton personal despre această terifiantă experienţă colectivă. Forţa romanului e dată de oscilaţiile dintre experienţele reale descrise şi imaginarul lingvistic al autoarei. De abia apărut în Germania, volumul a fost întîmpinat la superlativ de critica literară: Die Welt notează, de pildă, că romanul Hertei Müller „ne obligă să reflectăm la durerea pe care oamenii îi pot supune pe semenii lor într-un despotism absurd şi inexplicabil”. Aşadar, o carte care ne lasă cu respiraţia tăiată, despre o istorie încă prea puţin cunoscută.