Regimul juridic al bunuri din timpul căsătoriei

Căsătoria implica raporturi patrimoniale specifice între soţi. Raporturile patrimoniale civile sunt guvernate de principiul libertăţii economice a persoanei, care este liberă să dispună de avutul său. Starea de căsătorie, cu întreg complexul de drepturi şi obligaţii subsecvente, completând gama atributelor de identificare a persoanei fizice, produce profunde modificări în statutul patrimonial al soţilor, astfel încât se spune că “nu există căsătorie fără regim matrimonial”.

Libertatea alegerii regimului matrimonial asigura instituirea unui regim matrimonial concret adaptat nevoilor soţilor, mentalităţilor şi a posibilităţilor lor şi, de aceea, regimurile matrimoniale bazate pe acest principiu sunt preferabile regimurilor matrimoniale legale, unice şi imperative.

Astfel, în prezent, sub reglementarea Codului Familiei , în vigoare, de sorginte comunistă (pentru care proprietatea privată nu există), ne supunem regimului comunităţii de bunuri, că regim legal, obligatoriu şi imuabil, ceea ce înseamnă că toate bunurile dobândite de soţi de la data încheierii căsătoriei sunt bunuri comune (art.30 C.fam), existând reglementate în mod concret categoriile de bunuri care sunt considerate bunuri proprii (art.31), fără a putea deroga de la aceste prevederi sub nicio formă, orice convenţie contrară fiind lovită de nulitate.

Această situaţie a fost deseori criticata în doctrină şi în practică, având în vedere că o mare parte a statelor moderne oferă posibilitatea soţilor pentru a opta între regimul separaţiei de bunuri şi regimul comunităţii convenţionale, existând totuşi şi un regim legal, care se va aplica dacă soţii nu au făcut o alegere proprie.

Indiferent de regimul matrimonial aplicabil, soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenţie matrimonială nu s-a prevăzut altfel. Orice convenţie care prevede că suportarea cheltuielilor căsătoriei revine doar unuia din soţi este considerată nescrisă, deoarece este firesc ca fiecare din soţi să participe, în funcţie de veniturile fiecăruia la bunul mers al căsătoriei, astfel că art. 326 prevede că munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuţie la cheltuielile căsătoriei.

 Regimul comunităţii legale

Dacă în vechea reglementare din Codul Civil, regulă era reprezentată de regimul separaţiei de bunuri, potrivit noului cod civil, regimul de drept comun sau regulă în materie rămâne regimul comunităţii legale. Astfel condiţia încheierii de convenţii matrimoniale este cerută numai pentru regimul separaţiei de bunuri sau regimul comunităţii convenţionale; de asemenea art. 294 prevede că regimul juridic al comunităţii convenţionale se va completa cu dispoziţii legale privind regimul comunităţii legale.

Indiferent de regimul matrimonial pentru care vor opta, viitorii soţi vor trebui să îl indice imediat după încheierea căsătoriei făcându-se în acest sens menţiune pe actul de căsătorie, el producând efecte în raporturile dintre soţi din ziua încheierii căsătoriei, iar faţă de terţi după îndeplinirea formalităţilor de publicitate, constând în înscrierea actului de căsătorie şi, dacă este cazul a convenţiei matrimoniale într-un registru special ţinut de judecătoria în a cărei circumscripţie îşi au domiciliul comun soţii. În ceea ce priveşte regimul comunităţii legale, noul cod civil păstrează elemente din reglementarea în vigoare dar aduce şi o serie de modificări, cele mai multe expresie a modificării contextului social şi economic la care se raportează reglementarea..

Astfel, şi în noua reglementare în cadrul regimului comunităţii legale coexista trei patrimonii: – patrimoniul propriu soţului, alcătuit din drepturi şi obligaţii calificate de lege ca fiind proprii; – patrimoniul propriu soţiei, de asemenea alcătuit din drepturi şi datorii proprii; – comunitatea, alcătuită dintr-o latură activă ( drepturi şi bunuri dobândite în timpul căsătoriei) şi o latură pasivă ( datorii calificate de lege ca fiind datorii comune ale soţilor).

Reglementarea nouă însă se înfăţişează a fi mai completă decât cea actuală, găsindu-şi reglementare expresă o serie de aspecte cu privire la care în prezent în doctrină şi în jurisprudenţa opiniile sunt contradictorii în privinţa laturii active se remarcă menţinerea prezumţiei de comunitate, codul civil statuând că bunurile dobândite de oricare dintre soţi în timpul căsătoriei sunt bunuri comune în devălmăşie ale soţilor (art. 266).

Regimul separaţiei de bunuri

Regimul separaţiei de bunuri presupune recunoaşterea unui drept de proprietate exclusivă pentru bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei şi asupra bunurilor pe care soţul le-a dobândit singur în timpul căsătoriei. La adoptarea acestui regim, soţii trebuie să întocmească un inventar al bunurilor mobile care aparţin fiecăruia dintre ei la data încheierii căsătoriei. În lipsa inventarului dreptul de proprietate exclusivă se prezuma, până la proba contrară, în favoarea soţului posesor.

Bunurile dobândite de soţi împreună aparţin acestora în proprietate comună pe cote părţi. Un soţ se poate folosi de bunurile celuilalt soţ, dacă acesta nu se opune, caz în care acesta are obligaţiile unui uzufructuar, fiind obligat să restituie fructele şi veniturile existente la data solicitării lor de către soţul proprietar sau după caz la data încetării sau schimbării regimului matrimonial. În materia datoriilor soţii nu răspund solidar decât pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor.  În rest nici unul dintre soţi nu poate fi ţinut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celălalt soţ.

Regimul comunităţii convenţionale

Sub aspectul domeniului de aplicare a acestui regim, noul cod prevede în mod expres faptul că acesta se va aplica numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege, atunci când prin convenţie matrimonială se deroga de la regimul comunităţii legale, cu precizarea că în măsura în care prin convenţia matrimonială nu se prevede altfel, regimul juridic al comunităţii convenţionale se completează cu cel al comunităţii legale.

Convenţii matrimoniale intervenite între soţi pot avea ca obiect:

includerea în comunitatea de bunuri a bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei sau restrângerea comunităţii de bunuri numai la acestea; restrângerea comunităţii de bunuri numai la bunurile indicate în convenţie, indiferent de momentul dobândirii; obligativitatea acordului ambilor soţi pentru încheierea anumitor acte de administrare; includerea clauzei de preciput, care constă în dreptul recunoscut în favoarea soţului supravieţuitor de a prelua fără plată, din masa succesorala, unul sau mai multe bunuri deţinute în devălmăşie sau coproprietate

Av. Coltuc Marius

Fondator Casa de Avocatură Coltuc

www.coltuc.ro