Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


2010 pentru China

hu-jintao.jpg

Preşedintele chinez Hu Jintao (d) şi cel francez, Nicolas Sarkozy. AFP/Thomas Samson

Devenită a doua mare economie mondială şi din ce în ce mai solicitată atunci când vine vorba de guvernarea planetei, China a apărut totuşi în 2010 mai ales în postura unei ţări inflexibile şi izolate din punct de vedere diplomatic. Astfel că, în ciuda creşterii incontestabile a ponderii sale economice şi politice, relaţiile sale cu celelalte mari puteri s-au complicat.
 

După ce a detronat Franţa, Marea Britanie şi Germania, graţie unei creşteri economice de 10 %, China a detronat în 2010 şi Japonia, devenind astfel cea de-a doua mare economie a lumii.

Vocea sa este din ce în ce mai solicitată atunci când vine vorba de afacerile mondiale, mai ales în sânul G20, grupul celor mai mari economii ale lumii. Nivelul scăzut al monedei sale, Yuanul, a dominat reuniunile internaţionale iar deciziile sale în materie monetară au făcut să tremure marile pieţe bursiere dar şi preţul petrolului şi aurului. Un lucru s-a văzut clar în 2010 : China are o economie foarte importantă şi orice decizie luata de guvernul de la Beijing are repercusiuni asupra întregii planete.

Tot în anul care stă să treacă, plenara din octombrie a Partidului Comunist a pus la punct succesiunea preşedintelui Hu Jintao. Acestuia i-ar putea urma Xi Jinping, 57 de ani, care devine vicepreşedintele Comisiei militare a Comitetului central - organismul care deţine puterea în China. Această numire înseamnă, fără îndoială, că Xi Jinping va deveni secretar general al Partidului în 2012 şi apoi preşedinte al ţării în 2013.


În ciuda unei afişate "unităţi de monolit" ideologice, totuşi la plenara Partidului Comunist din octombrie, tot mai multe voci s-au ridicat pentru reforme economice şi politice. În acest context, atribuirea premiului Nobel pentru Pace dizidentului chinez Liu Xiaobo a fost foarte rău primită de Beijing şi a acoperit vocile celor din Partid care sunt pentru reformă. Scaunul gol de la Oslo, de la ceremonia de decernare a Nobelului pentru Pace, presiunile guvernului de la Beijing la adresa comunităţii internaţionale pentru a boicota această ceremonie, au creat în 2010 imaginea unei Chine inflexibile şi irascibile. Acest lucru a mărit şi neîncrederea comunităţii internaţionale faţă de China. Occidentul se teme de emergenţa unei Chine inflexibile din punct de vedere ideologic şi ultranaţionalistă.


Dialogul dificil cu Statele Unite arată că între Beijing şi Washington există încă diferenţe de vederi care nu pot fi încă surmontate : China nu poate accepta prezenţa dominantă strategică a Statelor Unite în Asia de Sud-est. Iată de ce Beijingul nu a dorit să se implice în criza dintre cele două Corei - alt episod care a atras critici din partea comunităţii internaţionale şi o întărire a legăturilor dintre Japonia, Coreea de Sud şi Statele Unite. 

Nici implicarea Chinei în rezolvarea crizei economico-financiare, în special în Grecia si Portugalia, nu a adus liniste: investiţiile tot mai mari ale Chinei în sectoare strategice îi neliniştesc pe europeni.

Pentru anul care vine, mulţi analişti sunt de părere că relaţiile Chinei cu ţările occidentale nu se vor îmbunătăţi. Până la compromis este cale lungă deşi atât China cât şi Occidentul sunt perfect conştienţi că au nevoie unul de altul.