"Actuala politică a guvernanţilor europeni pune în pericol democraţia"

andre-orleans.jpg

André Orléan: Băncile trebuie obligate să investească în economia reală şi nu în produse speculative

Din analiza noilor raporturi planetare dintre pieţele economice şi sfera politică, concluzia la care ajunge economistul şi cercetătorul francez André Orléan este că “Actuala politică a guvernanţilor europeni pune în pericol democraţia”. Orléan este autorul multor studii importante, iar ultima sa carte, apărută anul trecut, a fost recompensată cu un prestigios premiu acordat eseurilor economice.

Matei Vişniec:

În vârstă de 61 de ani, director de cercetare la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice al Franţei, André Orléan este şi preşedintele Asociaţiei franceze de economie politică. Aceasta din urmă militează pentru pluralism în învăţământul economic şi în cercetarea economică, într-un moment în care dogmele ultraliberalismului au cunoscut un triumf nefast pe plan mondial, mai ales după căderea comunismului. André Orléan face parte şi din grupul de economişti care, în 2010, a lansat un semnal de alarmă în Franţa şi în Europa prin publicarea unei analize intitulate “Manifestul economiştilor consternaţi”. Acelaşi grup tocmai a publicat un nou manifest intitulat “Să schimbăm economia. Propunerile noastre pentru 2012”.

Atât André Orléan, cât şi ceilalţi economişti din grupul său constată un lucru grav, şi anume că în prezent Europa este guvernată de pieţele financiare. Nu încape nici o îndoială în această privinţă. La întrebarea clară “cine conduce astăzi Europa” nu există decât un răspuns: “pieţele financiare”. În suplimentul său de săptămâna trecută dedicat dezbaterilor de idei, cotidianul Le Monde îi acorda lui André Orléan două pagini pentru a-l invita să-şi rezume analizele, iar economistul francez confirmă: puterea politică, spune el, se conformează priorităţilor impuse de pieţele financiare, dar şi temerilor exprimate de acestea, precum şi evaluărilor făcute de ele.

Iată ce ar trebui de fapt să le spunem, poate, şi copiilor la şcoală: suveranul nostru, dragi elevi, al nostru al întregii Europe, are acest nume bizar, piaţa financiară. Iar ca suveran, atenţie, nu i se pot prevedea niciodată reacţiile. Uneori este panicat, alteori incoerent. În orice caz, explică economistul cu un umor trist, suveranul nostru nu este niciodată mulţumit. Când guvernele iau măsuri pentru reducerea datoriei publice şi anunţă planuri de austeritate, “suveranul” le reproşează liderilor politici că nu fac planuri pentru relansarea economiei, şi aşa mai departe. Nemulţumirea sa este continuă, iar europenii au acum sentimentul că nu o vor scoate de fapt niciodată la capăt.

Să revenim însă la analizele mai subtile pe care le propune André Orléan. Să nu confundăm, spune el, pieţele financiare cu economia de piaţă. Pieţele financiare sunt cu totul altceva decât piaţa bunurilor. Pe piaţa bunurilor circulă mărfuri reale, care au o anumită utilitate pentru consumatori, iar aceştia pot evalua valoarea respectivelor bunuri.

Piaţa financiară pune în circulaţie şi vinde cu totul altceva, de fapt vinde nişte “promisiuni”, adică produse financiare speculative evaluate după logica pariurilor, pe bază de anticipări şi supoziţii… Ori, teoria liberală vrea să ne facă să credem că şi aceste evaluări sunt pertinente… Ceea ce nu este adevărat. Cum spune economistul francez, preţurile financiare nu au nici o relevanţă, nici o pertinenţă, nici un caracter obiectiv, fie că este vorba de o rată a dobânzii, de o rată de schimb sau de preţul unei acţiuni.

Pentru a simplifica puţin, în cazul în care această demonstraţie devine obscură: până acum, spune André Orléan, lumea a cunoscut mai multe forme de capitalism în care puterea se afla în mâna unor familii, sau a unor patroni, sau a unor comunităţi, sau în mâna statului (Franţa de exemplu a practicat acest tip de capitalism de stat). În fiecare moment existau deci nişte pârghii de control, iar sfera politica dădea note actorilor economici, băncilor, întreprinderilor, patronilor. Acum, în noua economie financiarizată, pieţele financiare dau de fapt note oamenilor politici. De unde şi imensul pericol pentru democraţie…

Merita să mai reţinem această idee a economistului francez: democraţia nu se identifică în nici un caz cu regulile ei. Sigur, sufragiul universal este un element important al vieţii democratice, dar democraţia rămâne o pură formalitate daca nu produce “o veritabilă comunitate”.

Iată o idee profundă, care merită analizată şi la cazul românesc. A reuşit, oare, democraţia, în ultimii 20 de ani, să-i facă pe români mai solidari, să le inspire o mai mare dragoste pentru ţara lor, un sentiment mai profund că fac parte dintr-o mare familie? Întrebarea poate fi pusă şi la nivel european: este Europa o familie de popoare, sau doar un grup de tehnocraţi care fac parte, cei mai mulţi, din familia experţilor în finanţe?

Nu putem evoca aici toate concluziile şi observaţiile făcute de economistul francez, dar merită să terminăm cu această propunere pe care o face el, şi anume ca băncile să fie obligate să investească în economia reală şi nu în produse speculative. Iar inovaţiile financiare să fie autorizate numai dacă ele duc la crearea de bunuri şi de locuri de muncă. O idee simplă, clară ca un slogan revoluţionar. Iată în ce ar consta adevărata revoluţie economică în deceniile care urmează. Nu schimbarea tipului de proprietate, cum cerea Marx. Doar, cum spune André Orléan, băncile să fie obligate să-şi facă… meseria.

 
Matei Vişniec, despre concluzia lui André Orléan - "Actuala politică a guvernanţilor europeni pune în pericol democraţia"