Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Agenţiile de rating: complot sau nelinişte?

standard.jpg

ASIA-COMPANIES/SENTIMENT REUTERS/Brendan

Întreaga zonă euro a intrat din nou în colimatorul agenţiilor de rating într-un moment în care Parisul şi Berlinul tocmai anunţă noi eforturi în vederea disciplinei bugetare iar planul de asanare financiară urmează să fie analizat în cadrul unui summit european. Sunt agenţiile de rating cu adevărat neliniştite de situaţia din Europa sau îşi dictează politica într-un mod din ce în ce mai brutal?

Să fie agenţia Standard & Poor’s surdă? Să nu fi auzit ea, luni, declaraţiile făcute de Angela Merkel şi de Nicolas Sarkozy în cadrul unei conferinţe de presă comune imediat după întîlnirea lor de Palatul Elysée de la Paris?

Pentru că tot ce au spus luni cancelara germană şi şeful statului francez era destinat tocmai să liniştească pieţele financiare şi agenţiile de rating, să le asigure că Europa are o viziune, un plan, un calendar pentru asumarea unor noi reforme şi deci pentru ieşirea din criză.

În mod normal, agenţiile de rating ar fi trebuit să reacţioneze pozitiv în faţa acestui nou angajament franco-german în direcţia disciplinei bugetare. Ori, s-a întîmplat exact contrariul.

Cele şase ţări ale zonei euro care dispun încă de nota maximă, AAA, primesc un avertisment, în frunte cu Germania şi cu Franţa, ca şi cum li s-ar arăta un cartonaş galben, pentru joc periculos, din partea unui arbitru vigilent la un meci de fotbal.

La prima întrebare formulată mai sus putem răspunde deci afirmativ. DA, agenţiile de notaţie sunt surde. Şi în plus sunt şi oarbe.

Ele nu numai că nu au auzit ceea ce s-a spus luni la Paris, dar nu au văzut nici cordialitatea cu care Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au comunicat… Toate aceste semne de convergenţă, de unitate, de complicitate constructivă dintre Franţa şi Germania par să fi lăsat total indiferente agenţiile de rating. Care, de fapt, aud şi văd, însă numai ceea ce vor ele.

Ori, pentru a trece la un registru mai tehnic, Standard & Poor’s, Fitch sau Moody’s sunt de fapt interesate în primul rînd de indicatorii creşterii economice.

Europa este de fapt sancţionată întrucît eforturile de reducere a deficitului bugetar nu sunt acompaniate şi de măsuri energice în vederea relansării creşterii economice…

Iritare în mai multe capitale europene. Teorii ale complotului

În mai multe capitale europene acest avertisment al agenţiei Standard & Poor’s a provocat iritare iar unii lideri politici n-au ezitat să evoce chiar şi o teorie a complotului. În Germania, de exemplu, chiar în tabăra liberală, există voci care denunţă faptul că unele agenţii de notaţie şi unii gestionari de fonduri americane acţionează împotriva zonei euro.

Pare într-adevăr suspect că Standard & Poor’s nu a aşteptat rezultatul summit-ului european de săptămîna aceasta pentru a se poziţiona apoi faţă de zona euro.

Părerea este împărtăşită, printre alţii de francezul Michel Barnier, comisar european însărcinat cu finanţele.

La Viena, guvernatorul Băncii Centrale Austriece consideră că avertismentul agenţiei de raiting este de fapt o declaraţie politică făcută în contextul summit-ului european de joi, ori, mai spune el, nu este normal ca agenţiile de notaţie să fixeze priorităţile oamenilor politici.

Există însă voci şi mai critice faţă de aceste agenţii. Pentru mulţi observatori, comentatori, politologi, futurologi, filozofi, agenţiile de raiting sunt expresia perfectă, extrem de cinică şi inumană a unui model economic obsedat de profitul imediat.

Aria lor de vizibilitate este restrînsă şi axată exclusiv pe prezent. Ele încarnează delirul unui sistem economic bazat pe exploatarea sălbatică a resurselor planetare şi pe utopia nefastă a unei creşteri economice infinite.

Pentru agenţiile de raiting nu contează că acest model devorator ar avea nevoie de mai multe planete de talia Pămîntului pentru a se menţine în următoarea sută de ani.

Dar agenţiile de raiting nu privesc atît de departe, după cum nu ţin cont nici de alte criterii legate de democraţie, de ecologie sau pur şi simplu de conceptul de civilizaţie.

Pentru ele nu contează, de exemplu, că o ţară îşi distruge ecosistemul, îşi exploatează copiii sau îşi încarcerează jurnaliştii. Atîta vreme cît ţara respectivă afişează o creştere economică susţinută, ea va avea nota maximă, trei de A cu coroniţă.

 Luni, în acelaşi timp cu ştirea legată de avertismentul dat zonei euro de agenţia Standard & Poor’s, şi care a fost ştirea numărul unu în Europa dar şi în alte zone ale lumii, în paralel cu această ştire deci unele medii de informare au mai evocat… teribila poluare de la Beijing.

La prima vedere cele două ştiri nu au legătură cu alta, şi totuşi... Faptul că la Beijing nu se putea respira luni din cauza unui nor toxic şi că 20 de milioane de chinezi care trăiesc în acest oraş îşi văd sănătatea ameninţată, acest fapt deci are legătură cu modelul industrial dominant...

Agenţiile de raiting nu se vor gîndi însă niciodată să dea un “avertisment” Chinei în zilele cînd poluarea atinge noi niveluri record în această ţară sau cînd industria ei alimentară deraiază şi devine o sursă de intoxicaţie.

Modelul profitului imediat este păzit ca un bun preţios de aceşti gardieni ai ultra-liberalismului care sunt agenţiile de raiting.