Barroso: "Franţa este un bolnav imaginar"

Barroso consideră că Franţa are numeroase atuuri în contextul mondializării, dar că se autocomplace într-un fel de pesimism care vine, poate şi pe fondul unei culturi latine. Iată un citat din interviul acordat de oficialul european care parafrazează titlul unei celebre piese de Molière: "Statele Unite investesc mai mult în Franţa decât în Germania. Franţa este una din ţările cele mai cunoscute şi mai admirate. Limba franceză este una din marile limbi europene. Pe continentul american, în China, în Japonia, numele celor mai mari mărci franceze se aliniază de-a lungul celor mai frecventate bulevarde. Cu tot respectul datorat Franţei, consider că ea este un bolnav imaginar. Capacitatea sa autocritică este extremă, o trăsătură comună tuturor latinilor".

Iată afirmaţii de natură să le ridice moralul francezilor, după cum a fost şi decizia Bruxelles-ului de a acorda Parisului un răgaz suplimentar, de doi ani, pentru a-şi reduce deficitul public la limita acceptată de normele europene. Franţei i se cere însă cu insistenţă să se angajeze într-o serie de reforme structurale curajoase pentru a-şi ameliora competitivitatea. Pentru că la acest capitol, în ultimii zece ani, economia franceză a pierdut teren, chiar ceva mai mult decât alţi parteneri europeni ai Franţei. Comisarul european însărcinat cu afacerile economice, Olli Rehn, enumeră chiar domeniile în care Franţa trebuie să-şi asume reforme importante: piaţa muncii, sistemul de pensii, deschiderea la concurenţă a unor sectoare protejate.

Si preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a lansat un appel în direcţia Franţei cerîndu-i să facă "eforturi structurale mai mari".

Adevărul este că Franţa se află acum într-o poziţie cheie, aproape de arbitru, în contextul unei Europe care încearcă să-şi recapete încrederea în sine. Dacă Franţa va deveni în anii următori "marele bolnav al Europei", aşa cum se tem unii, atunci întreaga construcţie europeană va fi destabilizată, iar Hexagonul va fi declasat, sau mai bine zis va intra definitiv în "clubul ţărilor din sud" (Spania, Italia, Portugalia, Grecia) confruntate cu enorme probleme. Dacă însă Franţa va reuşi să se redreseze în următorii doi ani, întreaga Europă va avea de câştigat pentru că atunci balanţa se va înclina spre nord, spre clubul ţărilor cu o gestiune bună, club care are în centru Germania.

Pe plan european, unde pesimismul din ultimii ani a făcut ravagii, asistăm însă la o anumită ofensivă pedogogică. Sunt tot mai numeroase colocviile, întîlnirile, forumurile care îşi propun un efort de reflecţie pentru redinamizarea Europei. Cum anul viitor în iunie au loc alegeri parlamentare europene, şi există spectrul unei victorii a euro-scepticilor, Europa înţelege să facă un efort explicativ. El vine şi într-un moment de relativă acalmie pe pieţele financiare. Ceea ce subliniază şi José Manuel Barroso în interviul său, cu următoarea observaţie însă: relativa acalmie a pieţelor financiare nu trebuie să ne ducă la o diminuare a eforturilor noastre, spune el. Şi adaugă: "În prezent ne aflăm ca în prelungirile unui meci de fotbal. Nu e momentul să mergem la vestiare, ci să marcăm goluri."

Am putea spune în concluzie că recurgînd la astfel de comparaţii Barroso chiar poate fi înţeles de toată lumea, nu este fotbalul sportul cel mai popular în Europa şi în lume?