Criza datoriilor: Şi acum cine plăteşte

Euforie reţinută şi luciditate maximă, iată care ar fi numitorul comun al comentariilor, vineri, în Franţa. Întrebarea "cine plăteşte?" pare să-i preocupe în special pe socialisti şi apare pe prima pagină a cotidianului de opozitie Libération. Aş semnala însă înainte de toate o caricatură apărută pe un site-ul de actualităti Yahoo: un cuplu se uită la televizor iar domnul spune, legat de "summit-ul" de vineri: "nu înţeleg nimic, dar pieţele financiare sunt euforice" ; la care doamna răspunde: "înseamnă că vom plăti".

Iar ceva mai jos putem citi următorul comentariu, probabil al redacţiei: oare să fie bun şi pentru noi, pentru cetătenii de rînd, ce este bun pentru pieţele financiare? Ei bine, la această întrebare unii sunt tentaţi să răspundă negativ. Cînd pieţele financiare îşi freacă palmele, cum este cazul acum după anunţarea noului plan de salvare a Greciei, înseamnă de fapt că pe termen lung ele vor avea şi mai mult de cîştigat, iar cetătenii de rînd vor fi şi mai îndatorati. Faptul că rolul băncilor este esenţial în economie nu trebuie să ne facă să uităm că pentru orice bancă un client bun este un client îndatorat.

La Paris, premierul François Fillon a anuntat vineri că noul plan european de ajutorare a Greciei reprezintă pentru Franţa noi datorii, de 15 miliarde de euro, care se vor adăuga celor vechi. Sigur, primul ministru tine să precizeze că deciziile luate joi de la Bruxelles nu vor antrena costuri directe pentru finantele publice franceze, datoria evocată ţine de garanţiile aduse de Franţa... Această piruetă tehnică nu este însă de natură să-i convingă pe francezi că solidaritatea europeană ar putea funcţiona fără o creştere a impozitelor...

Mai semnalez însă un fapt interesant: chiar şi presa de opoziţie recunoaşte la Paris că europenii au avansat în mod concret pe drumul susceptibil să-i ducă la instaurarea unei veritabile guvernanate europene. Si că presedintele Nicolas Sarkozy s-a arătat foarte activ în acest sens, ceea ce s-ar putea să-l ajute să cîstige prezidentialele de anul viitor. Să-l ascultăm însă pe seful statului francez care a declarat următoarele după reuniunea de ieri de la Bruxelles:

"Am convenit că trebuie să avansăm în privinta guvernanatei economice în viitoarele săptămîni, într-un mod extrem de ambitios si foarte voluntarist. Pînă la sfîrsitul verii, cancelara Merke si eu personal vom face propuneri comune în privinta guvernantei economice a zonei euro. Stiti că Franta se luptă de multă vreme pentru o guvernantă economică a zonei euro."

Sunt deci cuvintele lui Nicolas Sarkozy care se pozitionează ca un actor major pe plan european, capabil să antreneze Berlinul în realizarea unei reforme majore.  Comentatorii agentiei France Presse subliniază si ei că "imaginea de european" a lui Nicolas Sarkozy a iesit întărită din această criză, context în care s-a mai afirmat si presedintele Uniunii Europene, discretul (pînă acum) Herman van Rompuy.

Dacă ar fi să dă însă crezare ziarului german Berliner Zeitung, imaginea doamnei Merkel, dimpotrivă, iese mai stirbită din această încercare, în ciuda faptului că ea si-a impus o conditie esentială, si anume participarea investitorilor privati la planul de ajutorare a Greciei. "Fiecare pozitie luată de cancelară în contextul crizei pe care o traversează moneda unică euro a fost un bun contra-indicator a ceea ce s-a decis mai tîrziu" - mai scrie ziarul german, citat de Agentia France Presse.