Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Ecuaţia absurdă a agenţiilor de rating

nicolas-sarkozy-conferit-o-importanta-excesiva-acestui-triplu-foto-reuters.jpg

Nicolas Sarkozy a conferit o importanţă excesivă acestui triplu A. Foto: Reuters

Întreaga Europă aştepta luni reacţia pieţelor financiare după ce, vinerea trecută, nouă ţări ale zonei euro şi-au văzut nota financiară scăzută de agenţia Standard & Poor's. Putem spune pentru moment că investitorii n-au intrat în panică, pieţele erau luni relativ calme, dar clasa politică europeană recunoaşte apariţia unor noi dificultăţi la orizont. Iar în Franţa, unde peste trei luni au loc alegeri prezidenţiale, dezbaterea a crescut în intensitate.

Matei Vişniec:

Toate forţele politice se repoziţionează în acest context şi chiar programele politice se rescriu în noile condiţii. Omul care a avut cel mai mult de suferit în urma acestei "degradări" a notei franceze este, fără îndoială, preşedintele Nicolas Sarkozy. Tot el este şi cel care, în trecut, i-a conferit o importanţă excesivă acestui triplu A şi a considerat ca fiind aproape o chestiune de onoare menţinerea sa. Într-un fel, şeful statului francez s-a plasat el însuşi sub umbrela protectoare a notei maxime, conform raţionamentului următor: "Dacă Franţa este notată cu trei de A, înseamnă că politica mea merită trei de A, deci eu am trei de A". Iar acum, dintr-o dată, scăderea notei franceze se repercutează frontal asupra preşedintelui şi mai ales asupra şanselor sale de a obţine un nou mandat în fruntea statului francez peste trei luni. Pe un ton grav, el a încercat însă să "calmeze" jocul: "Este o încercare. şi ca atare trebuie să o înfruntam Trebuie să rezistăm. Trebuie să ne batem. Trebuie să dăm dovadă de curaj, trebuie să dăm dovadă de sânge rece. Nu răspundem unei crize de această amploare prin agitaţie, prin precipitare şi prin polemică."

Iată deci tonul adoptat de Nicolas Sarkozy care promite că va reveni cu noi măsuri şi le promite francezilor că li se va adresa, fără îndoială prin intermediul televiziunii, la sfârşitul lunii. Un ton chiar şi mai calm, şi mai rezonabil, a fost adoptat de ministrul de extern, Alain Juppé: "Nu este vorba de un cataclism, deci trebuie să reacţionăm cu sânge rege. Nu dramatizând situaţia vom servi interesele ţării şi regret că unii se panichează. Răspunsul cel bun nu constă însă într-o schimbare de linie politică, ci dimpotrivă: în perseverenţa pe calea reformelor."

Scăderea notei financiare franceze de la trei de A la doar doi de A şi un + apare însă ca un formidabil cadou electoral pentru adversarii politici ai lui Nicolas Sarkozy şi pentru toţi ceilalţi candidaţi la prezidenţiale. Socialistul François Hollande îşi asumă deja rolul, extrem de dificil totuşi, de furnizor de soluţii: "Nu vom controla datoria publică dacă Franţa nu va avea capacitatea de a produce mai mult şi mai bine. Din acest motiv am făcut această propunere de pact productiv pentru ţara noastră."

Sunt cuvinte care promit, numai că ele rămân vagi, ceea ce observă şi multe voci din tabăra dreptei. "Dacă aveţi soluţii mai bune ca noi, veniţi cu date concrete şi cu cifre", spun liderii dreptei. Pentru moment însă, François Hollande se arată mai degrabă activ decât convingător. Iar sondajele pun în lumină o reducere substanţială a diferenţei de puncte dintre el şi Nicolas Sarkozy.

Stânga radicală profită de moment pentru a cere pur şi simplu izgonirea din Franţa a agenţiilor de rating. Jean-Luc Mélenchon lansează un adevărat apel la rezistenţă împotriva capitalismului financiar şi-i dă lecţii revoluţionare şi lui François Hollande: "Nu, François, nu ai dreptate. Ceea ce trebuie schimbat este raportarea la pieţele financiare, trebuie să lovim şi noi, François, să lovim şi noi."

Merită semnalat că, în acest context, unele soluţii ale stângii radicale se apropie foarte mult de unele soluţii ale Frontului Naţional, în măsura în care ambele extreme cer renunţarea la moneda unică euro, introducerea unor măsuri protecţioniste şi recuperarea suveranităţii naţionale.

Există şi analize care pun însă în lumină caracterul destul de aberant al modului în care operează agenţiile de rating. Bernard Guetta, analist care publică în Libération şi intervine practic în fiecare dimineaţă pe postul de radio naţional France Inter, spunea luni că agenţia Standard & Poor's a vrut să sancţioneze faptul că Franţa s-a îndatorat prea mult, că nu a luat măsuri pentru a scăpa într-un ritm mai accelerat de datorii şi mai ales pentru a relansa creşterea economică; cu o notă financiară scăzută însă, Franţa va plăti mai scump împrumuturile operate pe piaţa financiară, va avea o marjă şi mai mică de acţiune în vederea relansării creşterii economice, ca să nu mai spunem că francezii vor prefera să pună banii la ciorap decât să-i pună în circulaţie stimulând tonusul economiei; concluzia este că rezultatele vor fi exact pe dos în raport cu cele pe care le doreşte Standard & Poor's. Oare nu suntem, în acest condiţii, într-o ecuaţie absurdă?

Mai, mai să crezi că agenţiile de rating vor de fapt acest lucru: dezmembrarea zonei euro şi prăbuşirea unui edificiu care avea, printre altele, şi ambiţia de a umaniza cât de cât jungla financiară şi de a-i impune nişte reguli de transparenţă.

 
Matei Vişniec: Ecuaţia absurdă a agenţiilor de rating