Furtună estivală pe pieţele financiare

Putem spune că această vara este deja una extrem de agitată şi că mulţi dintre liderii europeni riscă să-şi vadă vacanţele perturbate. Pieţele financiare, care impun Spaniei în acest moment o dobînzi de peste 7 la sută, par să nu mai aibă încredere în capacitatea Europei de a stinge incendiul provocat de criza financiară.

Casa comună europeană este ameninţată în acest moment de extinderea acestui incendiu, iar faptul că de cîteva zile ard pădurile în nordul Cataloniei pare un fel de premoniţie.

Cotidianul LE MONDE nu ezită astăzi să sublinieze că incendiile de păduri din Spania, parcă mai grave vara aceasta decît în alte perioade estivale, nu sunt alimentate numai de inconştienţa unor indidivizi sau de caniculă, ci şi de politica de austeritate a Madridului.

Pare incredibil, dar este adevărat: unele regiuni spaniole au preferat să facă economii (în conformitate cu recomandările guvernului şi ale Europei), deci au avut mai puţini bani alocaţi programelor şi procedurilor legate de prevenirea incendiilor de păduri, atît de frecvente în lunile iulie şi august în zona Mediteranei.

Dacă focul se propagă astăzi în diverse zone şi provoacă chiar şi victime printre turişti, faptul se datorează, spun experţii, reducerii fondurilor alocate politicii de prevenire a acestor tipuri de calamităţi.

Iar modelul economic delirant bazat pe urbanizarea excesivă a ţărmurilor şi distrugerea unor întregi ecosisteme a făcut restul: a provocat, de exemplu pe unele coaste ale Spaniei, un fel de “africanizare” a climatului, adică schimbări climaterice care se traduc prin penurie de apă şi creştere a temperaturilor.

Să revenim însă la cealaltă furtună, sau la celălalt incendiu, financiar şi economic. Acum cîţiva ani părea de neimaginat ca o ţară precum Germania să-şi vadă ameninţată nota maximă alocată de agenţiile de raiting, faimosul triplu A.

Ori, iată că printr-o reacţie în lanţ, cum pieţele financiare nu mai au încredere în capacitatea de acţiune a Europei, ele încep să nu mai aibă încredere nici în capacitatea Germaniei de a rezista în faţa unor eventuale viitoare şocuri, cum ar fi posibila ieşire a Greciei din zona euro.

Cînd un plan de stabilitate financiară europeană este paralizat pentru că Germania nu-l poate declara legal decît, eventual, la toamnă, nu este de mirare  că pieţele financiare se îndoiesc de potenţialul operaţional al Europei.

Franţa, Italia şi Spania cer de altfel, printr-un comunicat comun, aplicarea imediată a acordurilor europene din iunie, care prevăd alocarea de fonduri de ajurot pentru ţările în dificultate. “Rapiditatea este o condiţie a succesului în orice acţiune europeană; există un decalaj îngrijorător între deciziile luate de Consiliul european şi aplicarea lor”, declară responsabilul spaniol cu afacerile europene. 

In cotidianul economic Les Echos, un expert mai constată că europenii şi americanii au reacţionat, în contextul crizei financiare mondiale, prin strategii diametral opuse.

Europenii au început prin politici de austeritate şi abia acum încearcă să ia măsuri în vederea stimulării creşteriie conomice. In timp ce Statele Unite au apăsat în primul rînd pe acele pedale susceptibile să relanseze dinamismul economiei lăsînd pentru o a doua fază corecturile bugetare.

Aş mai adăuga la acest capitol că în Franţa unii comentatori se întreabă dacă François Hollande este efectiv omul providenţial în acest moment. Dacă predecesorul său Nicolas Sarkozy se agita prea mult pentru a scoate Franţa din criză, François Hollande li se pare unora că nu se agită de loc.

Există un pericol al inacţiunii, arăta astăzi, pe postul de radio France Inter, un deputat de dreapta şi fost ministru, Bruno Le Maire.

“Nu ştiu dacă vom mai avea moneda unică euro la sfîrşitul verii sau la sfîrşitul anului, nimic nu e sigur”, spunea Bruno Le Maire, fost printre altele ministru al agriculturii.

Probabil că la fel gîndesc şi pieţele financiare în acest moment de maximă tensiune, de unde obsesia că insolvabilitatea va deveni un fel de cangrenă pornită din sud, dinspre Grecia, Italia, Spania şi Portugalia, şi capabilă să urce spre Franţa, Luxemburg, Belgia, Olanda şi chiar Germania.