Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Grecia, fluturele care poate provoca taifunul

grecia-fluturele-care-poate-provoca-taifunul.jpg

Grecia, fluturele care poate provoca taifunul

Incertitudinile care planează asupra capacităţii europenilor de a salva Grecia provoacă din nou o degringoladă bursieră, o crispare a pieţelor financiare, o repliere a investitorilor şi o serioasă perturbare pe piaţa energetică. Asia, America latină, Statele Unite dar şi Rusia îşi exprimă din nou nelinştea că întreaga economie mondială riscă să fie destabilizată de criza greacă, devenită un foileton parcă fără sfîrşit şi cu episoade extrem de repetitive.

Nu se vede, într-adevăr, ieşirea din tunel, episoadele se succed şi se repetă pe fond de greve şi manifestaţii în Grecia şi de declaraţii contradictorii sau neliniştitioare la Bruxelles şi în alte capitale occidentale...

Grecia parcă a devenit seismograful economiei mondiale, toată planeta stă cu ochii pe europeni pentru a vedea cum gestionează criza greacă şi la cel mai mic pas greşit sau ezitant încep să cadă bursele la Milano sau la Moscova şi sună semnalele de alarmă în biroul oval de la Washington sau în biroul ministrului economiei de la Tokyo.

Într-un mod destul de poetic, japonezii spuneau în vechime că un fluture care bate din aripi pe arhipelagul nipon poate provoca un taifun în Marea Chinei. Între timp aria de acţiune acestui fenomen s-a extins la întreaga planetă şi fluturele care bate din aripi la Atena poate provoca un tsunami în Japonia.

Nu întîmplător ministrul japonez al finanţelor a declarat astăzi, citez dintr-o depeşă a Agenţiei France Presse: “Incertitudinea nu va putea fi destrămată atîta vreme cît ţările zonei euro nu le vor demonstra clar pieţelor financiare că au intenţia de a aplica repede planul de ajutorare a Greciei.

” Ori, zona euro alternează momentele de mobilizare cu momentele de exasperare sau de îndoială. Ieri zona euro a decis să amîne din nou deciziile legate de împrumutul crucial de care are nevoie Grecia, în timp ce unii responsabili europeni, precum ministrul suedez al finanţelor, îşi exprimă îndoiala programul de austeritate al Atenei s-ar afla pe drumul cel bun.

Într-o lume în care tehnologia informaţiei a abolit practic distanţele, cu excepţia decalajului orar, planeta reală nu se mai suprapune peste planeta ecoomică. Pe aceasta din urmă toate ţările formează un bloc şi fiecare este de fapt vecină cu cealaltă.

Iată motivul pentru care Japonia resimte şocul crizei din Grecia asupra monedei sale, yenul, devenit prea puternic în raport cu moneda unică europeană euro. Pe fondul turbulenţelor din zona euro atît moneda japoneză cît şi dolarul au devenit monede refugiu ceea ce nu le convine, din motive diferite, investitorilor din cele două ţări.

În ce-i priveşte pe greci, ei au motive să se teamă că ţara lor este pusă treptat sub tutelă administrativă europeană. Chiar dacă orgoliul lor va avea de suferit, acesta este adevărul: troika europeană care face naveta de la Bruxelles la Atena, grupul de experţi din aşa numitul “task force”, condus de un german, diverşii alţi emisari destinaţi să încadreze centrele de decizie economică şi de aplicare a reformelor în Grecia, toate acestea reflectă o luare sub tutelă.

Modul în care au condus Grecia în ultimii 30 de ani cele două mari partide de alternanţă, conservatorii şi socialiştii, apare acum în ochii occidentalilor ca total aberant. Cum este posibil ca într-o ţară în care populaţia activă este de 4,5 milioane de oameni, un milion să fie salariaţi ai serviciului public? Iată o întrebare care provoacă perplexitate în mintea oricărui absolvent al unei şcoli de gestiune din vestul Europei.

Modul în care s-au lăsat însă grecii, adică oamenii de rînd, aspiraţi de delirul consumismului şi al vieţii pe credit este şi el stupefiant. După cum stupefiant este şi faptul că în Grecia nu există cadastru, precum si faptul că nici un guvern n-a îndrăznit vreodată să ceară bisericii să plătească impozit, în ciuda imenselor bunuri din dotarea ei. 

Uniunea Europeană, încercînd să salveze Grecia, se luptă deci cu 30 de ani de fraude financiare şi minciuni admiistrative, dar şi cu o mentalitate balcanică imposibil de digerat în Occident. Deşi nimeni nu este la adăpostul unor fenomene de corupţie, tipul de nepotism din balcani rămîne unic în Europa. Moştenirea otomană în zonă este încă extrem de puternică de fapt:

Balcanii încă trăiesc sub semnul acelei administraţii unde bacşişul şi peşkeşul deschid toate porţile, unde trebuie să afişezi un zîmbet enorm în faţa unui funcţionar ca să poţi să fi servit iar administraţia “de drept” este o utopie.

Culmea este că Turcia pare să se occidentalizeze mai repede decît ţările din Balcani pe care le-a dominat timp de secole şi pe care le-a lăsat împotmolite într-o mentalitate care nu mai este compatibilă nici cu democraţia şi nici cu statul de drept, ca să nu mai vorbim de demnitate.

 
Matei Vişniec despre Grecia, fluturele care poate provoca taifunul