Lecția germană

Rata șomajului din Germania a scăzut în martie pentru a 21-a lună consecutiv, într-un ritm dublu faţă de cel estimat de analişti, în ciuda tensiunilor generate de evenimentele din nordul Africii, Orientul Mijlociu şi Japonia. 

Agenţia Federală a Muncii a anunţat că rata şomajului din luna martie a fost de 7,1 %, de la 7,3 % în luna precedentă. Numărul germanilor înregistraţi ca şomeri a scăzut astfel cu 55.000 de persoane, de două ori mai mult decât estimaseră analiştii. În Germania erau înregistraţi la sfârşitul lunii martie 3,01 milioane de şomeri, cel mai redus nivel atins după iunie 1992.

În același timp, încrederea oamenilor de afaceri germani în economie s-a menţinut în această lună aproape de un nivel record, în pofida problemelor existente la nivel internaţional.

Volkswagen, cel mai mare producător de automobile din Europa, intenţionează să înfiinţeze 50.000 de locuri de muncă, dintre care 6.000 în Germania, după ce vânzările din primele două luni au urcat cu 18 % la nivel mondial. Grupul Bosch, cel mai mare producător de componente auto la nivel mondial, va înfiinţa în acest an 9.000 de posturi, iar 1.200 vor fi în Germania. În timp ce multe state industrializate s-au bazat din ce în ce mai mult pe sectorul financiar, Germania s-a concentrat pe industria prelucrătoare.

Zvonurile privitoare la un declin inevitabil începuseră să circule încă din 2001, iar lista "defectelor" era una lungă. În general, părerea era că decenii la rând Germania trăise pe baza miracolului economic din anii 1950 şi 1960 şi că, între timp, permisese economiei sale să devină rigidă. Totuşi, va fi necesar mai mult de un an de creştere puternică pentru a-i convinge pe sceptici, din afara şi din interiorul Germaniei, că un al doilea miracol economic este garantat.

Natura creşterii germane reprezintă de asemenea un motiv de îngrijorare. Rata şomajului este în scădere, dar există puţine semne că redresarea clasică bazată pe exporturi duce la o creştere a salariilor şi a consumului.

Spre deosebire de anii 1950 şi 1960, când muncitorii germani lucrau din greu şi câştigau salarii în creştere, pe măsură ce fabricile deveneau mai eficiente, de această dată muncitorii nu se bucură de roadele muncii lor. Salariile reale au stagnat, consumul este în continuare fragil. Unele economii au investit prea multe resurse în sectoare cum este cel imobiliar. Germania se bucură de o structură de modă veche. Astfel, în timp ce City-ul londonez şi Wall Street-ul au devenit obsedate de creditele ipotecare subprime, Germania s-a concentrat pe industria manufacturieră.

A doua explicaţie pentru renaşterea Germaniei este că ţara a îmbrăţişat reformarea structurală a economiei cel puţin la două decenii după ce Margaret Thatcher şi Ronald Reagan au lansat liberalizarea, privatizarea şi reforma socială în Marea Britanie şi Statele Unite.

Potrivit susţinătorilor acestei teorii, spre deosebire de Marea Britanie şi America, Germania a făcut faţă şocurilor petroliere din anii 1970 şi 1980, nefiind astfel nevoită să schimbe ceva în anii 1980.

În fine, China, cu o rată de creştere de 9-10% în fiecare an, a absorbit puternic exporturile germane. 

 
Cronica Economică cu Cosmin Ruscior