Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ministrul Economiei, în vizită la Moscova. Subiecte posibile pe agenda de lucru

ministrul-ariton-vizita-moscova.jpg

Ministrul Ariton, în vizită la Moscova

Ministrul Economiei, Ion Ariton, se află într-o vizită de trei zile la Moscova. El participă la lucrările Comisiei Interguvernamentale româno-ruse de Colaborare Economică şi Tehnico-Ştiinţifică. Miza discuţiilor: importul de gaze, dezvoltarea proiectului South Stream, renegocierea contractelor cu Gazprom - toate acestea se pot regăsi pe agenda întrevederii la nivel înalt. Discutând despre o posibilă extindere a colaborării cu Gazprom, Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, spune la RFI că "Avem nevoie de investiţii reale, şi nu de himere".

Iulian Chifu: Am certitudinea că există o agendă extrem de clară când un ministru face o vizită în Federaţia Rusă, cu atât mai mult cu cât această Comisie se raportează în mod direct la formulele de îmbunătăţire a cooperării, fie că e vorba de limite de natură juridică, fie că e vorba de probleme de natură tehnică şi birocratică. Din acest punct de vedere, e bine că există această Comisie, că merge mai departe... De altfel, relaţiile economice şi comerciale ale celor două state funcţionează bine, comparativ cu relaţiile mai reci la nivel politic.

Există, într-adevăr, un număr de blocaje ale cooperării bilaterale, dar să spunem că marea lor majoritate provine din apartenenţa României la Uniunea Europeană, la Piaţa Comună, şi din regulile Pieţei Comune. Dar aceste blocaje sunt, în general, cele pe care Federaţia Rusă le întâlneşte pe orice piaţă a Uniunii Europene.

Rep.: Un subiect important pe agenda discuţiilor ar putea fi renegocierea Convenţiei semnate la Moscova în 1996 cu Federaţia Rusă, care face referire la cantităţile de gaze ruseşti livrate în ţara noastră, dar şi la tranzitul în ţări terţe.

Iulian Chifu: Suntem într-un moment în care toate statele lumii, din cauza unei supraproducţii de gaz sau, mai exact, a unei scăderi a cererii de gaz (datorată pe de o parte crizei economice, dar pe de altă parte unui proiect de economisire a energiei, la nivel european), renegociază contractele, renegociază preţurile. Există o cantitate relativ suficientă, ca să nu spun abundentă, de gaz, şi atunci evident că toată lumea se pliază pe piaţă exact ca în momentul în care se pliază pe piaţă în timpuri de restrişte.

Chiar Turcia a suspendat complet acordul, care datează de 25 de ani, cu Gazpromul, de aprovizionare cu gaz, tocmai din cauza lipsei de apetenţă a părţii ruse de a renegocia preţurile. În general, şi partea ucraineană renegociază, şi alte state, în contextul în care criza economică a diminuat presiunea pe consum.

În egală măsură, proiectele de securitate energetică care vizează inclusiv economia de energie au dus la acest tip de drum, ca şi introducerea noilor tehnologii curate. Deci ne aşteptăm ca şi din acest punct de vedere o solicitare a României să poată fi analizată, deşi, subliniez, există o mică apetenţă a Federaţiei Ruse, a Gazprom în special, de a reduce aceste preţuri, tocmai pentru faptul că bugetul Federaţiei Ruse este deja afectat de un preţ relativ scăzut la barilul de petrol, deci şi la un cost al miei de metri cubi la gaz mai redus, cel care este stabilit pe baza dependenţei faţă de barilul de petrol.

Rep.: În cursul lucrărilor Comisiei Interguvernamentale româno-ruse de Colaborare Economică şi Tehnico-Ştiinţifică s-ar putea discuta şi despre proiectul South Stream. Ar putea fi România inclusă în proiect?

Iulian Chifu: Tocmai am citit în cursul acestei săptămâni o decizie la nivelul Federaţiei Ruse de a închide proiectul South Stream, care nu mai are nici un vot, în contextul în care vineri a fost ultima zi în care s-au depus ofertele pentru gazul Şah Deniz II. Există trei concerne, inclusiv concernul Nabucco, care licitează pentru această cantitate de gaz. În consecinţă, cred că o discuţie reluată pe South Stream nu ar fi decât una de natură teoretică, pentru că perspectiva reală de a construi un asemenea proiect, la costurile pe care le reprezintă este extrem de redus.

Rep.: Este şi motivul pentru care Nabucco nu părea să aibă şanse de realizare...

Iulian Chifu: Proiectul Nabucco este în continuare pe masă, este unul dintre cele trei care a licitat (pentru gazul Şah Deniz II – n.red.), alături de TAP (Conducta Transadriatică - n.red.) şi ITGI (Interconectorul Turcia – Grecia – Italia). Problema esenţială a cursului Transadriatic şi a traseului Turcia – Grecia – Italia este faptul că ambele trec prin Grecia. La această oră, puţine bănci îşi mai doresc să investească în Grecia.

În consecinţă, eu cred că şansa proiectului Nabucco este în continuare de a prelua această rezervă de gaze. După descoperirea noului câmp de gaze anunţată de preşedintele Aliev (Ilham Aliev, preşedintele Azerbaidjanului – n.red.) în urmă cu două săptămâni, cresc şansele ca gazul azer să fie suficient pentru a umple conducta Nabucco în varianta sa extinsă. Totuşi, la drum se poate porni cu un proiect Nabucco restrâns, care să poată aduce o variantă fezabilă şi financiar, şi care n-ar reclama investiţii atât de susţinute, ci doar o recalibrare a conductelor existente şi interconectarea lor pentru a putea duce acest gaz măcar în zona cea mai afectată, respectiv sud-estul Europei, până în Croaţia.

Rep.: Ministrul Ariton se întâlneşte zilele acestea la Moscova şi cu conducerea companiilor ruseşti Mechel şi Lukoil. La ce ne putem aştepta?

Iulian Chifu: Este vorba de investitori importanţi în România. Probabil că pe agenda de discuţii sunt elemente care privesc aceste companii, poate fi vorba de dorinţa de a realiza noi investiţii - ştim că Lukoil este unul dintre cele câteva concerne care ar urma să preia sau licitează pentru unele dintre zonele din spaţiul economic exclusiv al României din Marea Neagră.

Pe de altă parte, fiecare dintre firme poate să aibă o agendă proprie de probleme directe care ţin de birocraţie, de obţinerea de avize, de diferite alte instrumente administrative, cu observaţia foarte clară că România este ţinută de angajamentele sale europene pe de o parte, pe de altă parte este evident în interesul României să atragă investiţii şi de a crea noi locuri de muncă.

În consecinţă, între cele două comandamente, Ministerul român al Economiei va trebui să îşi stabilizeze relaţia cu diferitele companii ruse, fireşte şi respectând criteriile de competiţie la nivel european în special în privinţa energiei şi ştim noul document care a fost produs la începutul lunii septembrie, Noua Strategie Externă de Securitate Energetică a Uniunii Europene, care va influenţa în mod substanţial şi perspectivele în acest domeniu. Deci cam acesta este cadrul în care se poate discuta cu Federaţia Rusă.

Rep.: Ministrul Economiei are zilele acestea şi o întrevedere cu preşedintele Gazprom, Alexei Miller. Ce credeţi, există variante de extindere a colaborării cu Gazprom?

Iulian Chifu: E adevărat că este importantă cooperarea în privinţa stocării de gaz – şi aici există câteva proiecte despre care se vorbeşte de multă vreme şi în care Gazprom ar urma să fie implicat. În rest, însă, trebuie văzut în ce măsură o asemenea dorinţă are cu adevărat justificare economică, dacă este cu adevărat un proiect fezabil, sustenabil, sau este doar un instrument pentru a prelungi nişte negocieri sau, ştiu eu, chiar a obţine nişte avantaje în alte zone.

Federaţia Rusă este cunoscută chiar şi cu proiectul South Stream, care a avut o valoare de întrebuinţare mai degrabă politică extrem de importantă, a antrenat acorduri bilaterale extrem de amănunţite şi nişte cedări faţă de Gazprom, nişte avantaje deosebite. Amintesc doar privatizarea companiei sârbe NIS, care s-a făcut la circa o treime din valoare, pe principiul perspectivei ca South Stream să treacă prin Serbia şi să aducă acolo o cantitate suficientă de gaze la nişte preţuri avantajoase.

Specialiştii români au ideile foarte clare şi ştiu să judece criteriile după care să judece un proiect de investiţie prezentat. Avem nevoie de investiţii reale, şi nu de himere sau de castele în Spania.

Iulian Chifu, directorul Centrului pentru Prevenirea Conflictelor, despre vizita ministrului Ariton la Moscova