Portugalia încotro?

De notat însă că între momentul în care s-a problema ajutorării Greciei, cu un an în urmă, şi acum, când se pune problema ajutorării Portugaliei, ceva s-a schimbat totuşi: statele zonei euro au învăţat să se mobilizeze pentru a gestiona o astfel de situaţie.

Dacă în cazul Greciei polemicile au fost lungi şi măsurile au fost adoptate după interminabile ezitări, acum, iată, în numai 48 de ore, zona euro s-a mobilizat şi a decis într-un spirit de convergenţă şi eficienţă. Vor fi deblocate 80 de miliarde de euro în favoarea Portugaliei, sigur pe fondul unor criterii stricte şi reforme amibiţioase pe care va trebui să le asume Lisabona.

Acest scenariu însă, al ajutorării ţărilor în prag de faliment, este cu două tăişuri. După Grecia, Irlanda şi Portugalia, nu este exclus ca viitoarea pe listă să fie Spania. Oare cât timp ţările "solide" din punct de vedere bugetar, precum Germania, vor accepta acest tip de intervenţie, sau vor fi capabile să şi-o asume, se întreabă economiştii.

Cum spaniolii se simt următorii vizaţi de jocul speculativ al pieţelor financiare, autorităţile de la Madrid afirmă că ţara lor nu mai este o piesă fragilă într-un posibil joc de domino, ci o "pavăză", un baraj indestructibil, o garanţie de securitate pentru zona euro. Ministrul spaniol al finanţelor a mai declarat că Portugalia va fi ultima dintre ţările zonei euro aflată în situaţia de a beneficia de un plan financiar internaţional.

Sunt interesante aceste declaraţii de natură să ridice moralul zonei euro în faţa unor pieţe financiare care stau la pândă. S-ar spune că în contextul în care întreaga economie mondială a devenit un joc de cazinou, gesticulaţiile şi politica mediatică sunt la fel de importante ca şi bazele reale ale unei economii. Cu cât se laudă mai mult unele ţări care se ştiu fragile că nu au de ce să se teamă, cu atât amână un eventual atac speculativ împotriva lor.  

Şi pentru că vorbim despre bugete, ţările care sunt implicate în acest moment în operaţiunile din Libia încep să calculeze cât le costă războiul. Este cazul cu Franţa şi cu Marea Britanie care au deblocat practic fonduri pentru aceste intervenţii. Iar Franţa pare să fie şi mai expusă unor derapaje bugetare pentru că este implicată acum pe trei fronturi: în Libia, în Coasta de Fildeş şi în Afganistan. Nu întâmplător în presa franceză apar unele voci care spun: cauzele apărate de francezi sunt juste dar să calculăm şi cât costă apărarea lor.