Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Reportaj RFI : Cum am învăţat să merg ca pisica prin Bucureşti !

Topirea zăpezii ne învaţă. Ne învaţă cum să mergem ca pisica. Atent, cu paşi bine calculaţi şi plasaţi în locuri precise. Un milimetru mai la stânga şi te îneci. Un milimetru mai la dreapta şi te calcă maşina. Nu poţi merge nici prea încet, pentru că în spatele tău mai sunt şi alte "pisici", care îţi calcă pe urme, cu o precizie demnă de mişcările teatrului tradiţional chinezesc, dar nici prea repede, pentru că orice pas greşit poate fi fatal.

Topirea zăpezii ne învaţă. Ne învaţă cum să mergem ca pisica. Atent, cu paşi bine calculaţi şi plasaţi în locuri precise. Un milimetru mai la stânga şi te îneci. Un milimetru mai la dreapta şi te calcă maşina. Nu poţi merge nici prea încet, pentru că în spatele tău mai sunt şi alte "pisici", care îţi calcă pe urme, cu o precizie demnă de mişcările teatrului tradiţional chinezesc, dar nici prea repede, pentru că orice pas greşit poate fi fatal.

Am mers pe după copaci, prin grădini, m-am ţinut de garduri, am făcut orice pentru a nu intra până la glezne în lacurile de pe drum. Totul până am ajuns la intersecţie. Oriunde priveai, apă… M-am simţit ca un prizonier. Mi-am luat inima în dinţi şi am vrut să traversez strada prin bălţile până la glezne. O maşină care a trecut cu viteză printr-un lac de zăpadă topită m-a readus însă la realitate…

Bucureştiul este un oraş al extremelor. Când plouă ne-am dori să ningă, când ninge ne-am dori să fie cald, iar când e cald vrem răcoare. Nicicum nu e bine. Indiferent de anotimp însă şi oricât de imprevizibilă ar fi vremea, un singur lucru e cert : traficul e la fel de prost. Mereu m-am întrebat de ce vor românii să stea pe ultima treaptă a tramvaiului. Oricât de des ar veni autobuzul, troleul sau tramvaiul, românii TREBUIE să stea pe ultima treaptă. Cine prinde ultimul centimetru de pe scara tramvaiului, chit că stă într-un picior şi cu nasul turtit de uşă are satisfacţia gladiatorului răpus de leu, dar care înainte să-şi dea duhul, îi trage o palmă bestiei !

Când a nins m-am bucurat, spre disperarea colegilor, care nu suportă scârţâitul zăpezii sub ghete. În fiecare dimineaţă când ajungeam la serviciu, după lupta cu munţii de zăpadă, eram întrebat : "Îţi mai place iarna ?" şi eu răspundeam zâmbind : "Da".

Ei bine, dacă m-ar fi întrebat cineva joi dimineaţă dacă îmi mai place iarna, i-aş fi răspuns categoric "Nu". De fapt, răspunsul ar fi fost inutil. Colegii şi-ar fi dat seama după plescăitul ghetelor şi pantalonii uzi până la genunchi.

Mulţi spun că e greu să fii şofer în Bucureşti. Eu aş spune că-i mai greu să fii pieton. Mai ales iarna. Dacă de la primele ninsori şi până acum trotuarele erau pline de munţi de zăpadă, printre care îţi făceai loc cu greu, scrântindu-ţi picioarele, acum că zăpada s-a topit peste noapte, parcă regreţi troienii…

594