Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rolul speculaţiilor bursiere în economie

bursa-brokeri-se-uita-curca-n-lemne-evolutia-actiunilor-20100512154010.jpg

Speculaţiile bursiere au un rol important în economie.

Economia mondială este în prezent total dependentă de speculaţiile bursiere. De altfel, când vorbim despre "bursă", folosim un cuvânt pe care puţină lume îl înţelege efectiv. O analiză de Matei Vişniec.

Economia mondială este în prezent total dependentă de speculaţiile bursiere. De altfel, când vorbim despre "bursă" folosim un cuvânt pe care puţină lume îl înţelege efectiv. O analiză de Matei Vişniec (audio).

E destul de greu de explicat cuiva care nu este un specialist, ce înseamnă bursă şi joc bursier.

Despre ce e vorba, foarte pe scurt : o companie care se consideră prosperă poate emite acţiuni. O acţiune este de fapt un titlu de proprietate care reprezintă o fracţiune din capitalul firmei respective.

Cel care posedă o astfel de acţiune posedă deci o bucăţică din capitalul acesteia şi are dreptul să voteze în adunările care decid cum trebuie condusă compania sau ce strategii ar trebui să adopte. Proprietarul unei acţiuni poate însă să o vândă, iar acest lucru se face la bursă. Bursele sunt deci locurile unde se vând şi se cumpără mii de acţiuni. Când ai cumpărat, de exemplu, o acţiune a societăţii Google, cu o sută de euro, şi a doua zi valoarea ei a crescut cu 5 euro, poţi deveni deci fericitul câştigător al sumei de 5 euro câştig net. Iar dacă ai avut inspiraţia de a cumpăra o mie de astfel de acţiuni, atunci eşti şi mai fericit.

Bursele sunt de mai multe feluri: cele unde sunt cotate numai marile companii şi cele unde sunt cotate firmele mai mici. Pe piaţa financiară însă se vând şi se cumpără nu numai acţiuni, ci orice titlu de garanţie emis de un stat, adică aşa numitele obligaţiuni.

Sintetizând, putem spune că pe piaţa financiară mondială se cumpără şi se vând datoriile diferitelor state şi că în jurul acestor datorii se fac diverse speculaţii, de natură să-i îmbogăţească pe unii.

Intr-adevăr, iar pieţele financiare au ajuns la un adevărat delir în ultimii ani. După căderea comunismului delirul bursier a devenit planetar. Iar prin introducerea afişajului electronic s-a scurtat extraordinar de mult timpul dintre o operaţiune şi alta. Există agenţi bursieri care cumpără acţiuni pe care le vând în secunda următoare. Nu degeaba unii dintre ei provoacă, prin diverse erori, momente de panică, pentru că încurcă, de exemplu, milioanele cu miliardele. Astăzi se vorbeşte din ce în ce mai mult despre "tirania pieţelor financiare". Termenul îl foloseşte şi în ziarul Le Monde un exepert, francezul Xavier Timbeau, directorul departamentului de analize şi previziuni al Observatorului Francez de Conjuncturi Economice. Când un om aflat în acest post de observaţie a economiei mondiale spune că lumea se află sub tirania pieţelor financiare, înseamnă într-adevăr că situaţia este gravă. Luni, de exemplu, după anunţarea planului de consolidare a zonei euro, bursele au cunoscut o euforie ieşită din comun. Iar marţi, la numai o zi distanţă, bursele au început iarăşi să scadă şi să-şi exprime ceea ce analiştii numesc "nervozitatea".

Concluzia este că suma enormă de 750 de miliarde de euro destinată să consolideze zona euro nu a fost suficientă. Bursele s-au "calmat" deci, ca să folosim o altă sintagmă din limbajul specialiştilor, doar pentru 24 de ore.

Marţi dimineaţă, lidera ecoligistă Cécile Duflot, declara, pe un post de radio de mare audienţă, că dependenţa politicii economice europene de pieţele bursiere este "iraţională". Liderii europeni au făcut eforturi considerabile, inclusiv de imaginaţie, week-end-ul, acesta, ca să "calmeze" pieţele. Ori ce înseamnă "a calma pieţele"? Înseamnă a-i calma pe speculatori, a le spune de fapt că vor putea să-şi continue jocul bursier în linişte, cu şansa mereu de partea lor în materie de câştiguri. Tot Cécile Duflot mai spunea că este imposibil să ne construim viitor pe aceste baze, stând cu ochii în fiecare dimineaţă pe indicii bursieri. Trebuie inventat un nou model, mai adăuga ea, în care economia reală să fie separată de cea virtuală.

Tirania pieţelor financiare

Pentru a înţelege această "tiranie a pieţelor financiare" mai trebuie să notăm că există, pe planetă, trei agenţii de evaluare financiară care dau note proaste sau bune atât ţărilor cât şi companiilor. Şi toate trei sunt americane. Aceste trei agenţii notează ţările şi firmele de parcă ar fi nişte elevi. Pentru a simplifica, putem spune că o ţară considerată bun gestionar este notată cu 10. O ţară cu gestiune mai slabă, primeşte nota 7 sau nota 6. Ei bine, în această ierarhie, Grecia a fost plasată oarecum sub nota cinci, adică sub nota care te ajută să treci clasa. Iar faptul că marţi bursele au devenit din nou nervoase, după ce luni au fost euforice, se datorează unei noi retrogradări a Greciei în barometrul financiar al agenţiei de evaluare Moody's. Iată deci că a fost suficient ca o agenţie să spună că Grecia rămâne o ţară în care investiţiile sunt riscante, şi bursele devin din nou nervoase, Europa începe să se îndoiască de planul pe care tocmai l-a decis, aproape că totul trebuie reluat de la început. Nu numai Grecia, ci şi Portugalia şi Spania sunt prost cotate în acest moment, ceea ce riscă deci să provoace noi turbulenţe în Europa. Cu vreo zece zile în urmă atât Angeka Merkel cât şi Nicolas Sarkozy s-au supărat destul de rău pe aceste agenţii de evaluare financiară şi au declarat că europenii trebuie să-şi creeze şi ei una. Până atunci, însă, notele de bună conduită financiară vin tot din Statele Unite.

 
Matei Vişniec, în dialog cu Anca Năstase, despre speculaţiile bursiere.