Scenarii posibile pentru Zona Euro: Dispariţia monedei unice sau retrogradarea

Decriptăm efectele plauzibile ale acestor perspective posibile împreună cu Matei Vişniec:

Cel mai dezastruos scenariu este cel al dispariţiei monedei unice europene euro. Ziarul Le Monde de miercuri analizează pe larg un astfel de tablou imaginat în special de experţi anglo-saxoni, cum ar fi cei de la săptămânalul american The Economist. Să reţinem că tot din lumea saxonă au venit cele mai multe critici şi în urmă cu 12 ani, când a fost lansată moneda unică europeană. Ce s-a spus atunci despre ea: că ar fi o construcţie artificială, o creaţie împotriva naturii (economice bineînţeles), o crimă intelectuală, o absurditate, o utopie fără nici o şansă de a dura, o experienţă de care europenilor le va fi ruşine într-o bună zi... Unele dintre aceste formulări sunt reluate şi astăzi, deşi tonul prezent este ceva mai reţinut.

Europenilor li se aminteşte de fapt că şi alte experienţe de acest gen s-au prăbuşit, cum a fost dispariţia coroanei austriece după destrămarea Imperiului Austro-Ungar în 1919. Şi dispariţia Uniunii Sovietice a dus la un seism monetar, pentru că rubla a încetat să mai fie moneda ţărilor care şi-au obţinut independenţa faţă de Moscova. Mai este evocat divorţul dintre Cehia şi Slovacia în 1993, sau destrămarea Iugoslaviei. Pe scurt, experţii anglo-saxoni care îşi oferă serviciile de previziune ţin să le spună europenilor că moneda unică nu face efectiv parte din codul genetic al bătrânului continent şi că ea are toate şansele să dispară.

"Haos şi dezastru", spun experţii

În acest caz însă, Europa va trebui să facă faţă unui “dezastru absolut”, spune o echipă de experţi londonezi. O perioadă de haos ar urma în urma renunţării la euro, falimentele s-ar ţine lanţ, panica i-ar cuprinde pe toţi cei care au economii, recesiunea ar fi teribilă şi sărăcirea Europei - o certitudine. Cu siguranţă că în aceste condiţii s-ar repeta scenele din 1929 din Statele Unite, când zeci de mii de depunători luau disperaţi cu asalt băncile în speranţa de a putea salva ceva...

În caz de renunţare la euro, Europa s-ar diviza în mai multe blocuri, în funcţie de capacităţile sale economice. Ţările din sud ar fi cele mai penalizate şi, probabil, revenind la vechile monede naţionale, ar trebui să le devalorizeze cu 30 sau 40%. Populaţia ar fi penalizată imediat, pentru că şi salariile riscă să fie reduse cam tot cu aceste procente.

În virtutea acestui scenariu, doar Germania şi-ar păstra cât de cât sănătatea economică, dar dezastrul în ansamblul Europei ar avea consecinţe puternice în Statele Unite şi în alte zone ale lumii.

Scenariul mai puţin catastrofal în care întreaga Zonă Euro şi-ar vedea retrogradată nota

“Dacă pierd acest triplu A, sunt mort”, pare să fi spus recent, în cadru restrâns, preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Fraza a fost reluată într-o analiză apărută miercuri în publicaţia Direct Matin, distribuită gratuit la intrarea în metrouri. Dacă Franţa s-ar vedea astfel retrogradată, eventual cu două puncte (ipoteză evocată deja), o primă consecinţă este că întreaga economie franceză s-ar vedea penalizată. Întreprinderile în care statul este acţionar s-ar vedea imediat fragilizate şi atacate la bursă. Companii precum GDF Suez, Safran, Thalès, Air France KLM, Renault şi altele ar avea enorm de suferit.

Ziarul Le Monde, care analizează şi acest scenariu, consideră ca dispariţia acestui triplu A ar provoca reacţii în cascadă şi retrogradarea altor note, mai precis a celor deţinute de organisme publice şi de colectivităţi teritoriale. Regiunea Rhône-Alpes, de exemplu, care este a doua regiune franceză ca pondere economică, se arăta marţi încrezătoare în capacitatea sa de a-şi conserva cei trei A chiar dacă Franţa, per ansamblu, va pierde nota maximă. Când intrăm în hăţişul acestor note acordate de agenţiile de rating aproape că întrăm într-o zonă absurdă, într-un film ştiinţifico-fantastic, pentru că nu sunt notate doar ţările, ci şi regiunile şi întreprinderile...

Fără îndoială că întreaga Zonă Euro ar fi confruntată cu acest tip de scădere a credibilităţii şi ar începe să fie evitată de investitorii străini în cazul unei sancţiuni în grup, deşi unii comentatori arată că scăderea notei în cazul Statelor Unite sau a Japoniei nu a provocat mari perturbări. Europa însă nu este o ţară, ci un complex de ţări legate prin tratate care au pariat pe prosperitatea comună şi pe o mai mare integrare, rezultate, din păcate, încă îndoielnice.