Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Tensiunile ideologice, vizibile la summit-ul G20

tensiunile-ideologice-vizibile-summit-ul-g20.jpg

Summit G20 (Foto: Reuters/Edgard Garrido)

Reuniunea G20 de la Los Cabos din Mexic se încheie marţi şi este aşteptată o declaraţie comună a participanţilor. Potrivit Agenţiei France Presse în textul care urmează a fi adoptat va fi vorba în primul rând despre creşterea economică. De notat că reuniunea are loc într-un context economic în continuă degradare, iar tensiunile ideologice, cel puţin între Franţa şi ţările anglo-saxone sunt şi ele vizibile.

Merită să menţionăm acest schimb de replici, foarte semnificativ, între englezi şi francezi, la Los Cabos. Primul ministru britanic David Cameron s-a referit cu ironie, la una din intenţiile afişate de François Hollande când era candidat la prezidenţiale: aceea de a impune un impozit de 75 la sută pentru veniturile de peste un milion de euro. Va fi foarte bine pentru Marea Britanie dacă Franţa îşi va concretiza această intenţie, a dat de înţeles premierul britanic. În felul acesta capitalurile franceze vor lua calea exilului iar noi le vom întinde covorul roşu  patronilor francezi care îşi vor muta companiile în Marea Britanie, în felul acesta ne vom plăti serviciile publice şi şcolile.

Lecţia de economie pe care doreşte să o dea Marea Britanie nu a fost însă înghiţită de francezi, iar ministrul muncii, Michel Sapin, a încercat să răspundă şi el oarecum ironic: un astfel de covor peste Marea Mînecii riscă să intre la apă, a spus el. Dincolo de aceste mostre de umor britanic şi francez, un lucru este sigur: în mijlocul acestui club ultra-liberal care este grupul G20, François Hollande apare ca un fel de “alien”, adică un extraterestru. Când şeful statului francez evocă, de exemplu, “modelul social european”, unii dintre membrii grupului resimt probabil o reacţie de alergie.

În schimb când Marea Britanie îşi afişează zîmbind vocaţia de a deveni un paradis fiscal pentru toţi cei care nu vor să plătească impozite la ei acasă, adică în ţările lor de origine, faptul apare ca normal. În definitiv el ţine de logica capitalismului sălbatic, teoretizat cu atîta ferocitate de o personalitate britanică, celebra doamnă de fier, Margaret Thatcher.

Francezii şi-au găsit însă un aliat în Barack Obama care consideră, la fel ca François Hollande, că austeritatea fără măsuri de relansare economică nu duce la nimic bun. “O economie nu se poate redresa decît dacă dispune de două picioare: seriozitate bugetară pe de o parte şi creştere economică plus creare de locuri de muncă pe de altă parte”, a mai spus Barack Obama.

În prelungirea acestei imagini putem spune, din păcate, că Europa şchioapătă serios în acest moment. Planurile de austeritate s-au succedat în Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia, Italia şi Marea Britanie fără ca Europa să-şi fi regăsit dinamismul. Despre Germania se spune că o duce mai bine întrucît reformele au fost făcute pe vremea cancelarului Gerhard Schröder. Ceea ce înseamnă că dacă francezii îşi încep reformele acum roadele acestora vor fi vizibile abia peste şapte sau opt ani. Să însemne acest lucru că actualul deceniu este unul pierdut pentru europeni? Tot ce se poate, şi n-ar fi prima dată cînd un spaţiu economic important al lumii “pierde un deceniu”. Japonezii au pierdut un deceniu între 1989 şi 1999 ca urmare a exploziei bulei imobiliare de atunci. Argentina, ca şi întreaga Americă Latină are şi ea la activ un deceniu pierdut, între 1980 şi 1990, tot pe fondul unor crize a datoriilor publice dublate de inflaţie şi marasm economic. Rusii consideră şi ei că au pierdut deceniul dintre 1990 şi 2000, adică deceniul de după prăbuşirea comunismului...

În orice caz, lui François Hollande i se cere acum, cel puţin pe plan internaţional, să uite promisiunile cu care a câştigat prezidenţiale şi să fie cât se poate de realist. Candidatul François Hollande putea spune orice, inclusiv faptul că îi va taxa cu 75 la sută pe cei foarte bogaţi. Preeşdintele François Hollande nu-şi poate permite însă nici un pas greşit şi mai ales crearea unui climat de panică şi de fugă a capitalurilor franceze în străinătate, când Franţa are o atât de mare nevoie de investiţii.