Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa şi săptămâna dezvoltării durabile

În toată Franţa săptămîna aceasta este una a “dezvoltării durabile”. Numeroase conferinţe, expoziţii şi alte manifestări sunt organizate în numeroase localităţi în vederea sensibilizării publicului la noile exigenţe ale ecologiei în raport cu dezvoltarea economică.

Pe fond electoral, în contextul prezidenţialelor din aprilie-mai, această iniţiativă este de natură să readucă în centrul dezbaterii problemele ecologiei, oarecum marginalizate.

Ele au fost mult mai prezente la precedentele alegeri prezidenţiale, din 2007. Ceea ce nu înseamnă că între timp problemele s-au rezolvat, dimpotrivă.

Pe fondul crizelor economice succesive fondurile destinate protecţiei mediului înconjurător au dispărut şi ele, iar adaptarea modelului industrial la normele cerute de ecologie întîrzie.

Una din temele abordate de specialişti în contextul acestei “săptămîni a dezvoltării durabile” ţine de viitorul oraşelor şi al spaţiilor urbane. In 2008 statisticile puneau în lumină faptul că jumătate din populaţia lumii era urbană. Această proporţie ar urma să fie de 70 la sută în 2050.

De unde şi reflecţia actuală, extrem de serioasă, despre cum ar trebui construite pe viitor locuinţele şi arterele de comunicaţii, despre cum ar trebui organizată circulaţia, cu ce mijloace de transport, şi aşa mai departe.

Una din concluzii este că oraşele viitorului nu pot fi concepute după principiile care au stat la baza dezvoltării urbane acum o sută de ani. Maşina şi tot ce ţine de utilizarea ei au modelat pînă acum imaginea oraşelor.

Or, pentru reducerea poluării, marea problemă care se pune este diminuarea acestei prezenţe a automobilului atotputernic în spaţiul urban.

Mai multe experienţe în acest sens au loc în Europa şi în alte zone ale globului. În Franţa, nu departe de oraşul Rennes se află în construcţie un proiect urban numit ViaSilva 2040. Altfel spus, arhitecţii construiesc un oraş în care deplasarea se va face pe jos sau cu bicicleta.

Este concepută şi o reţea de transport în comun astfel încît să fie accesibilă tuturor locuitorilor, care vor mai beneficia şi de nişte "coridoare ecologice" pentru a putea avea acces extrem de repede la natură.   

Problema raportului dintre spaţiul urban şi natură este una pe care şi-o pune serios şi Parisul. Dintre toate capitalele europene, Parisul afisează cea mai mare densitate de populaţie: 21 000 de locuitori pe kilometru pătrat. Berlinul, dacă ar fi să comparăm, are 4000 de locuitori pe kilometru pătrat.

ÎIn ciuda numeroaselor sale parcuri, grădini şi scuaruri, fiecărui parizian în revine în jur de 6 metri pătraţi de spaţiu verde, faţă de 36 de metri pătraţi la Amsterdam sau faţă de 321 de metri pătraţi la Roma. Cum Parisul nu-şi poate demola clădirile pentru a crea noi spaţii vezi, edilii săi au conceput un plan de creare a unor grădini pe acoperişuri şi terase...

Există deja la Paris, de mai mulţi ani, într-un cartier din apropierea gării Lyon şi al pieţii Bastilia, un culoar verde amenajat pe o fostă linie aeriană de metrou, edificiu numit “Apeductul artelor” pentru că în partea de sus se întinde parcul iar sub fostele arce ale liniei aeriene au fost create galerii de artă.

În Franţa se dezvoltă în prezent o adevărată şcoală de urbanism ecologic, care are arhitecţii ei şi filozofii ei. Thierry Paquot este doar unul dintre membrii acestui curent şi el pledează, în interviurile sale, nu atît pentru proiectarea unor “oraşe ideale” ci pentru crearea unor “oraşe responsabile”.

Totul trebuie schimbat, spune el, pentru ca oraşele viitorului să nu se sufoce, să economisească electricitate şi energie, să adopte materiale reciclabile...

Chiar şi actuala cultură a democraţiei trebuie să evolueze întrucît cetăţenii cred că este suficient să fie reprezentaţi, ori, subliniază Thierry Paquot, ei trebuie să participe continuu la crearea unei “citadinităţi afective”.

 
Vasile Damian în dialog cu Matei Vişniec despre Săptămâna dezvoltării durabile