Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mircea Duţu: Nu se impune starea de urgenţă; definiţia nu este suficient de clară

Nu se impune decretarea stării de urgenţă, pe fondul căderilor masive de zăpadă din ultimele săptămâni. Aprecierea este făcută la RFI de preşedintele Universităţii Ecologice Bucureşti, Mircea Duţu. El mai declară că oricum, definiţia stării de urgenţă este deficitară.

Mircea Duţu: În prezent, în România, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 1 din 21 ianuarie 1999, privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă defineşte în articolul 3 starea de urgenţă, în sensul că aceasta reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică, aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrativ-teritoriale, care se instituie în următoarele situaţii: prima situaţie prevăzută de lege se referă la existenţa unor pericole grave, actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale. Nu este deloc cazul în privinţa împrejurărilor de astăzi şi din aceste zile şi eventual s-ar putea invoca ipoteza prevăzută la litera B a articolului respectiv, care spune că priveşte iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi, care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea după caz a urmărilor unor dezastre. Textul este rău redactat, nu permite din perspectiva administratorului, a juristului, o interpretare clară, cu atât mai mult cu cât sunt utilizaţi sinonim termeni precum "calamităţi" şi "dezastre", iar Constituţia în articolul 53 foloseşte la rândul său trei termeni legaţi de asemenea situaţii, respectiv cel de "calamităţi naturale", de "dezastru" şi de "sinistru deosebit de grav". Iată deci că legislaţia românească este deficitară în privinţa definiţiei legale a stării de urgenţă în ipoteza legată de calamităţi sau dezastre.

 

Rep.: Deci definiţia nu este suficient de clară.

M.D.: Nu este suficient de clară şi în privinţa regimului juridic aplicabil, trebuie să avem în vedere că parcă este forţat plasată în acest act normativ referitor la starea de necesitate, pentru că în realitate, în privinţa ipotezei pe care o avem în vedere, legea stipulează că pe durata stării de urgenţă, gestionarea măsurilor dispuse prin decret prezidenţial revine sistemului naţional de management al situaţiilor de urgenţă, sub conducerea nemijlocită a ministrului Administraţiei şi Internelor şi în coordonarea primului-ministru. Ca atare, ea este mult mai apropiată în privinţa măsurilor dispuse şi a instituţiilor responsabile cu aplicarea lor de situaţia de urgenţă, pentru că se referă la anumite evenimente, pericole provocate ca urmare a unor evenimente excepţionale nemilitare, care nu privesc ordinea publică, securitatea naţională, nu au caracter militar deloc.

 

Rep.: Bun, avem o definiţie nu foarte clară, spuneţi dvs., dar pornind de la ea, s-ar impune decretarea stării de urgenţă în România sau nu?

M.D.: Acesta este un atribut exclusiv al preşedintelui republicii, care poate să aprecieze dacă situaţia concretă îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, dar având în vedere ceea ce s-a întâmplat în România, situaţia din ţările vecine, aprecierile Organizaţiei Mondiale a Meteorologiei, care a considerat că ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă într-o parte a Europei, referitor la geruri şi căderile de zăpadă reprezintă evenimente notabile, dar nu excepţionale, consider, cel puţin personal, că nu suntem în prezenţa unei situaţii care să impună o atare măsură excepţională prevăzută în Constituţie. Pentru că spre deosebire de starea de alertă sau situaţia de urgenţă, care sunt reglementate prin acte normative ordinare, măsura de stare excepţională este reglementată prin Constituţie şi ca atare are anumite semnificaţii legate de ordinea constituţională.

 

Rep.: Ce ar presupune de fapt starea de urgenţă?

M.D.: Asta este problema care nu justifică sau nu conduce la imperativul unei astfel de măsuri. Conform legislaţiei în vigoare, legea spune că pe durata stării de urgenţă, autorităţile şi instituţiile publice, agenţii economici şi populaţia sunt obligate să respecte şi să aplice prevederile legale speciale în domeniu, precum şi măsurile dispuse de autorităţile competente. Aşadar, nu este de închipuit că într-o atare situaţie, adică starea de urgenţă pe articolul 3 litera B din Ordonanţa 1/1999 să ne aşteptăm la măsuri excepţionale de preluare a gestionării problemelor de către armată, de restricţionarea unor drepturi, care poate să vizeze toate drepturile şi libertăţile fundamentale, cu excepţia dreptului la viaţă şi accesul la justiţie sau o serie de măsuri privind limitarea anumitor activităţi, deplasarea persoanelor şi chiar suspendarea presei sau a unor emisiuni. Ca atare, eu cred că în mod forţat situaţia prevăzută la articolul 3 litera B a fost introdusă alături de starea de necesitate şi starea de urgenţă referitoare la ordinea constituţională şi securitatea naţională. Ea îşi găsea locul mai degrabă în legea protecţiei civile sau în sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă, eventual ca o stare de pericol superioară situaţiei de urgenţă, dar reglementată alături de aceasta.

 
Mircea Duţu, intervievat de Cosmin Ruscior, despre zăpadă şi starea de urgenţă