Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Negocieri sub egida ONU pe tema schimbărilor climaterice

ban-ki-moon.jpg

Ban Ki-Moon, [foto: Karim Jaafar / AFP]

La Doha, capitala statului Qatar, negocierile sub egida ONU pe marginea schimbărilor climaterice au intrat în cea de-a doua săptămînă. Incepînd de marţi 4 decembrie, la ele participă şi numeroşi miniştri din cele 190 de ţări reprezentate. Cu ce perspective de progres la orizont? iată însă principala întrebare.

Cam fiecare cultură are o zicală de genul "ţara arde şi baba se piaptănă”. La summit-ul Terrei din 2002, preşedintele de atunci al Franţei, Jacques Chirac, a lansat un avertisment în legătură cu pericolul poluării spunînd: “casa noastră comună arde şi noi ne uităm în altă parte”. Practic nu există zi fără să nu fie publicat verun articol sau vreun raport despre degradarea mediului înconjurător. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki Moon, a încercat şi el, astăzi, să găsească o formulă şoc pentru a scoate naţiunile din somnolenţă: suntem în plină criză climatică, a spus el, o criză care ameninţă economiile noastre, securitatea noastră şi existenţa copiilor noştri.

Demnitarii care au sosit la Doha, miniştri însărcinaţi cu energia, cu economia, cu ecologia sau cu afacerile externe, precum şi cei cîţiva şefi de stat şi de guvern, ar urma, pînă vineri, să găsească o platformă comună în vederea unui acord de reducere a emisiei de gaze cu efect de seră. Iată cîteva cifre care vorbesc despre “criza” amintită mai sus. 25 la sută din volumul total de gaze cu efect de seră eliberate în atmosfera planetei provin din China, 17 la sută din Statele Unite şi 11 la sută din Uniunea Europeană. Acestea ar trebui să fie şi ţările care să dea une exemplu şi să se angajeze în reducerea drastică a poluării, dar pe listă se mai află şi Brazilia, Rusia, India, Japonia  sau... Qatarul, ţara gazdă a reuniunii. In total, industria planetei şi activităţile economice ale regnului uman produc cam 50 de miliarde de tone de gaze cu efect de seră anual. ONU ar dori ca toate ţările de pe planetă să înţeleagă urgenţa reducerii acestui volum măcar la 35 de miliarde de tone în 2030. Pentru că altfel, spun specialiştii, temperatura va continua să crească pe pămînt iar în 2030 vom avea 2 grade suplimentare, ceea ce va antrena o serie de catastrofe. Micile insule de pe planetă se simt primele vizate de creşterea temepraturii, întrucît ea implică topirea calotei polare şi creşterea nivelului oceanelor. Aceste insule s-au grupat de altfel într-o asociaţie şi fac presiuni asupra marilor puteri industriale să adopte măsuri urgente. Pentru ONU, urgent ar fi ca pînă în 2015 să se ajungă la un acord global antrenînd toate ţările în lupta împotriva schimbărilor climaterice. Ceea ce ar presupune ca ţările puternic industrializate să-şi accelereze programele de modificare a comportamentelor economice, pentru a trece la o economie verde. Tot ele însă ar trebui să acorde un ajutor substanţial în favoarea ţărilor în curs de dezvoltare, pentru ca şi acestea din urmă să poată polua mai puţin fără să piardă însă pe terenul creşterii economice şi a productivităţii. Vast şantier, pe terenul căruia animozităţile, conflictele, contradicţiile şi interesele naţionale nu reuşesc să facă loc interesului comun întregii umanităţi.