Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Umanitatea în era accidentelor nucleare

ukraine.jpg

Conferinţa Donatorilor.Reuters/Sergei Supinsky

Comunitatea internaţională se mobilizează din nou pentru Cernobîl, la 25 de ani după gravul accident care a avut loc la reactorul numărul patru. Ţările participante la o conferinţa donatorilor organizată la Kiev au promis 550 de milioane de euro pentru continuarea lucărilor destinate să cicatrizeze definitiv rănile acestei catastrofe nucleare. O cicatrizare care riscă să fie însă foarte lungă. Guvernul ucrainean spera să obţină 740 de milioane de euro.

Toată lumea reflectează astăzi la această problemă, iar mulţi comentatori avizaţi constată că umanitatea a intrat de fapt într-o nouă eră, pentru care nu era pregătită, şi anume cea a accidentelor nucleare. Problema numărul unu a centralelor nucleare este, oarecum, similară cu cea a războaielor. Aşa cum un război este întotdeauna mult mai uşor de început decît de terminat, tot aşa o centrală nucleară este mult mai uşor de construit decît de scos din funcţiune şi eventual de izolat în caz de accident.

Occidentalii au putut constata în ultimile decenii că războiale începute în Afganistan, Irak sau, mai, recent, Libia, nu s-au desfăşurat după schemele iniţiale. Si în cazul centralelor nucleare comunitatea internaţională constată că nu poate fi prevăzut niciodată totul, că securitatea absolută nu este posibilă.

Autorităţile de la Kiev au organizat, în contextul comemorării a 25 de ani de la catastrofa de la Cernobîl, un fel de seminar internaţional pe tema securităţii nucleare şi a viitorului energiei nucleare. Franţa, care asigură în prezent preşedinţia grupului G20, a fost invitată se coprezideze acest forum al reflecţiei.

Principala concluzie care se impune însă, după cele întîmplate cu 25 de ani în urmă la Cernobîl, precum şi după cele întîmplate în martie anul acesta în Japonia, la centrala de la Fukushima avariată în urma unui cutremur, principlala concluzie deci este că umanitatea nu dispune încă de tehnologia necesară unei intervenţii rapide în caz de accident nuclear. Cicatrizarea rănilor nucleare este deci extrem de lentă.

Iată, de exemplu, şantierul de la Cernobîl: el a început de fapt imediat dupà explozia de pe 26 aprilie 1986. Intr-o primă fază a fost construit un sarcofag izolant care s-a dovedit însă insuficient. Din lipsă de bani, dar şi din lipsă de tehnologie adecvată, construirea celui de-al doilea sarcofag, mai adaptat, a luat mult timp, şi va fi terminat, acum să s-au deblocat noi sume de bani, în 2015.

Iată deci o cicatrizare etalată pe trei decenii, fără vindecare totală însă. Ceea ce spun specialiştii în legătură cu construirea acestui nou sarcofag, de către intreprinderi franceze, are aproape valoarea unei parabole filozofice. Noul sarcofag din oţel este astfel conceput încît să poată fi un izolant cît de cît eficient timp un secol. Ceea ce înseamnă că oamenii de ştiinţă vor avea la dispoziţie o sută de ani de ani pentru a imagina noi tehnici susceptibile să oprească radioactivitatea în caz de accident nuclear.

Intr-un articol publicat în ziarul LE FIGARO, preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici ţine să mulţumească Franţei şi comunităţii internaţionale că s-au mobilizat în favoarea ţării sale şi pentru terminarea lucrărilor de la Cernobîl. El se mai arată încrezător în viitorul energiei nucleare şi spune: de fapt, ambele catastrofe, atît cea de la Cernobîl cît şi cea de la Fukushima, s-au datorat unor erori umane.

La Cernobîl explozia a avut loc pe fondul unei experienţe ştiinţifice iresponsabile. Iar la Fukushima accidentul a avut loc pe fondul unei alte forme de iresponsabilitate, şi anume construirea unei centrale nuclare în zonă seismică. De unde concluzia că omul se află la originea celor două catastrofe şi nu… tehnologia.

O analiză care convine Franţei, ţară exportatoare de tehnologie nucleară. Aflat astăzi la Kiev, premierul francez François Fillon a declarat că terminarea lucrărilor de la Cernobîl reprezintă o şansă istorică pentru comunitatea internaţională, pentru că acest lucru va permite asimilarea unei lecţii importante în materie de securitate nucleară. Franţa a oferit pînă acum 160 de milioane de euro pentru Cernobîl.

În ciuda acestor mari sume şi mari eforturi depuse în numele securităţii nucleare, lumea nu este totuşi liniştită. Si nu este greu de constatat că accidentele nucleare nu seamănă unele cu altele, de unde teama unor riscuri persistente. Cine poate şti ce factor declanşator ar putea sta la baza următorului accident nuclear, în ciuda tehnologiei pe care unii o laudă cu atîta mîndrie?