Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


50 de ani de la crearea OCDE

ocde.jpg

Secretarul general OCDE, Angel Gurria. AFP PHOTO ERIC PIERMONT

Parisul a devenit în aceste zile un adevărat "laborator" al reflecţiei pe tema problemelor umanităţii. A început un colocviu eşalonat pe trei zile şi organizat cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la crearea OCDE-ului - Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică. Iar cu această ocazie OCDE-ul propune un indicator pentru măsurarea gradului de fericire al oamenilor în ţările bogate.

Să începem prin a preciza că OCDE-ul este un fel de club al ţărilor bogate, cuprinzând 34 de membri. El a fost creat în mod oficial în septembrie 1961 pe structurile unui alt grup, apărut în 1947, mai precis al ţărilor care au beneficiat de planul Marshall. Reamintim că planul Marshall, iniţiat de americani, a permis ţărilor occidentale să-şi reconstruiască economiile după al Doilea Război Mondial. Mai nou, acest club închis a început să se deschidă spre ţări emergente. Anul trecut au fost primite în OCDE Israelul şi Chile.

În aceste trei zile de discuţii, unele purtate de nivel ministerial, va fi privilegiată o temă care ar putea fi rezumată astfel: o politică mai bună pentru o viaţă mai bună. Mâine, se vor exprima în faţa reprezentanţilor OCDE-ului reuniţi la Paris preşedintele Nicolas Sarkozy şi şefa diplomaţiei americane, Angela Merkel. Mai sunt aşteptaţi la aceste dezbateri câţiva premieri, precum cel  japonez şi cel grec, precum şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.

Să revenim însă la efortul OCDE-ului a de depăşi indicatorii economici clasici în evaluarea bunăstării populaţiei pe care o reprezintă. Numeroase sondaje şi anchete pun în evidenţă faptul că oamenii care trăiesc în ţările bogate nu sunt în mod automat şi fericiţi, şi că sentimentul de împlinire al fiinţei umane nu este legat în mod automat de suma pe care o câştigă fiecare individ la sfârşitul lumii.

Oamenii care nu câştigă foarte mult dar trăiesc, de exemplu, în ţări unde funcţionează bine serviciile publice, unde nu există probleme de delicvenţă şi de insecuritate, unde fiecare dispune de acces la sistemul de sănătate, aceşti oameni deci se declară mai mulţumiţi decât mulţi alţii care câştigă mai mult dar trăiesc în societăţi mai stresante.

Iată motivul pentru care experţii OCDE-ului consideră că produsul intern brut al unei ţări nu mai este indicatorul suprem în materie de bunăstare.

Reflecţia în jurul acestui nou indicator este mai veche. În  2009, de exemplu, o comisie prezidată de economistul Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, i-a înmânat preşedintelui Nicolas Sarkozy un studiu pe această temă. 

Din când în când OCDE-ul publică rapoarte interesante pe tema tendinţelor în materie de economie. În ultimul dintre ele se indica faptul că ţările membre ale grupului G20, în contextul actualei crize, sunt din ce în ce mai tentate de măsuri protecţioniste.

 

Matei Vişniec