Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alegeri istorice în Tunisia

alegrei-istorice-tunisia.jpg

Liderul Ennahda, Rached Ghannouchi, favorit în alegerile istorice din Tunisia. REUTERS/Zohra Bensemra

Nouă luni după răsturnarea de la putere a dictatorului Ben Ali, tunisienii sunt chemaţi duminică la urne pentru primele lor alegeri libere din istorie. Favoriţii scrutinului sunt islamiştii din partidul Ennahda. Ei şi-ar putea lua revanşa în sânul viitoarei adunări constituante, care va pune fundamentele viitorului regim.

Primii din lumea arabă care şi-au răsturnat liderul autoritar de la putere, tunisienii sunt şi primii care îşi organizează duminică primele alegeri libere. Un scrutin istoric aşadar, în ajunul căruia însă chestiunea islamismului a predominat discuţiile, spre marea decepţie a tineretului.

Democraţii tunisieni faţă în faţă cu islamul politic” - aşa s-ar putea descrie miza alegerilor de duminică. Campania electorală a fost marcată de violenţe verbale şi fizice între islamişti - daţi favoriţi - şi restul partidelor politice. Conştient că alegerile sunt cruciale pentru viitorul ţării, premierul Beji Caod Essebsi şi-a invitat compatrioţii să voteze fără frică, întrucât totul va merge bine.

Trebuie spus că, de când a devenit independentă, ţara este obişnuită să ştie rezultatul alegerilor încă înainte ca acestea să se deruleze. Un scrutin liber, democratic, se aseamănă deci cu un adevărat salt în neant, în necunoscut. Rata participării este aşadar greu de evaluat, cei şapte milioane de alegători ar putea să fie speriaţi de ofertă: 1500 de liste, 11.000 de candidaţi şi 116 partide politice - peisajul oferit alegătorilor este dintre cele mai confuze.

Aleasă după modelul proporţional "cu cel mai puternic rest" - tip de scrutin ce-ar înfrâna emergenţa unei formaţiuni hegemonice - viitoarea adunare constituantă ar urma să redacteze o nouă constituţie şi să desemneze un executiv ce-ar conduce ţara până la viitoarele alegeri legislative.

Favoriţii scrutinului sunt islamiştii din Ennahda, o mişcare ce a avut mult de suferit de pe urma fostului regim dictatorial. Legalizat după căderea lui Ben Ali, bine reconstituit şi organizat în reţele structurate, partidul dispune şi de sume importante de bani, pe care neagă însă că le-ar avea, de la petromonarhiile din Golful Persic. Absent decenii la rând de pe scena politică tunisiană, Ennahda şi-a cosntruit repede o imagine de partid "curat şi purtător de valori".

Dezbaterea privind compatibilitatea între islam şi democraţie a plasat mişcarea în centrul eşichierului politic. Ennahda spune că modelul său este partidul islamo-conservator la putere în Turcia, AKP. În acest sens, Ennahda a promis, de exemplu, că nu se va atinge de statutul femeii tunisiene, foarte liberal faţă de ce se poate observa în restul regiunii.

În tabăra opusă, cea zisă a moderniştilor, partidele s-au remarcat prin diviziuni interminabile, n-au reuşit să creeze un front comun în faţa islamiştilor. În sfârşit, pe lângă aceste două mari tabere electorale, au apărut o sumedenie de liste independente, de unde şi numărul total, uriaş, greu de apreciat şi analizat de un alegător oarecare.

De precizat că, din cauza compromiterii sale cu fostul regim, ministerul de inerne a fost scos din cursa organizatorică a alegerilor. Ele sunt supervizate de 40.000 de poliţişti, dar sunt organizate de o instituţie independentă.

Puterile occidentale, printre care fosta putere colonială - adică Franţa -, mizează pe o coaliţie viitoare între asa-zişii democraţi, "modernişti" şi partidele religioase. Rămâne de văzut dacă, aşa cum îşi doreşte Parisul, tunisienii vor accepta să joace jocul democraţiei pentru a permite o tranziţie exemplară a ţării spre valori până acum necunoscute.