Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Analist despre Ungaria lui Orban: Comparaţiile cu România lui Ceauşescu sunt exagerate

pogaceanu.jpg

Antonela Capelle-Pogăcean

Situaţia din Ungaria provoacă de câteva săptămâni de zile o serie de luări de poziţie foarte critice. Intelectuali maghiari, dar şi europeni, denunţă regimul autoritar instaurat de premierul Viktor Orban, ajuns la putere în urmă cu un an şi jumătate. Presa occidentală e la rândul său îngrijorată de derivele regimului de la Budapesta, unii comentatori evocând chiar "fascismul postmodern" de care ar da dovadă Orban.

Vasile Damian a stat de vorbă cu Antonela Capelle-Pogăcean, cercetătoare la Centrul de Studii şi Cercetări Internaţionale din Paris - CERI - specialistă în domeniul Ungariei şi al României:

Vasile Damian: De câteva săptămâni, noua reformă constituţională din Ungaria provoacă proteste atât în ţară cât şi în străinătate. Era previzibilă această radicalizare a puterii de la Budapesta? Ne puteam aştepta la o astfel de reacţie, ţinând cont de parcursul politic şi ideologic al lui Viktor Orban?

A.C.P.: Faţă de aşteptările de la Budapesta, constituţia nu a fost atât de radicală pe cât unii dintre membrii opoziţiei se aşteptau. Protestele la care am asistat de câteva săptămâni se înscriu pe un fundal care e mai complex, care e legat şi de evoluţiile din UE, şi de evoluţiile din opoziţia maghiară, şi de o degradare a stării economice generale. Revenind însă la chestiunea noii constituţii, ea modifică multe puncte din sistemul legislativ şi instituţional din Ungaria, o centralizare a puterii între mâinile executivului. Din punctul acesta de vedere ne puteam aştepta la o asemenea evoluţie, ţinând cont de profilul politic şi psihologic al primului ministru maghiar.

V.D.: Într-un articol publicat recent în ziarul Le Monde, criticaţi felul în care presa a descris situaţia din Ungaria. Vi se pare în particular exagerat să-l descriem pe Orban drept un dictator sau un fascist. Cum trebuie atunci considerat cineva care, de când e la putere, nu face decât să îngrădească, să limiteze independenta justiţiei, a băncii centrale, pluralismul mass-mediei, libertatea de expresie şamd, şi care în plus se bizuie pe un sprijin tacit al extremei drepte xenofobe şi antisemite - partidul Jobbik?

A.C.P.: Două precizări: în primul rând nu-l putem califica pe Viktor Orban ca pe un dictator sau fascist, dar e clar că el corespunde profilului unui populist aşa cum el se manifestă şi în alte spaţii din Europa Centrală şi de Est. Ne putem reaminti situaţia Poloniei de acum doi-trei ani, cu cei doi fraţi Kaczynski la guvern şi preşedinţie, sau la evoluţia de acum câţiva ani a primului ministru slovac Robert Fico. Acest profil populist capătă specificităţi maghiare într-un context al scenei politice maghiare în care clivajul dintre stânga şi dreapta a fost foarte intens în ultima vreme. Profilul primului ministru se înscrie deci şi el în această evoluţie politică de durată mai lungă, în Ungaria perioada anilor 2000 a fost marcată de această intensificare a clivajului dintre stânga şi dreapta. Sprijinul de care se bucură primul ministru trebuie şi el relativizat. Putem observa astăzi că există o extremă dreaptă care în parte se suprapune cu dreapta (tradiţională) maghiară. În acelaşi timp, această extremă dreaptă pare astăzi a se radicaliza şi mai mult...

V.D.: Extremă care de altfel a manifestat sâmbătă la Budapesta...

A.C.P.: ... Dar dacă ne uităm atent vedem că au manifestat 2000 de oameni la apelurile extremei drepte. Au ars drapelurile UE, dar impactul acestei extreme drepte trebuie totuşi relativizat. Vom asista probabil în săptămânile ce vin la manifestaţii de stradă mai importante, unele chiar la chemarea FIDESZ-ului pe 15 martie. Vom vedea cum vor fi gerate aceste manifestaţii, dar oricum această radicalizare a extremei drepte ar putea să fie contraproductivă, fiindcă o parte din oameni vor considera că Jobbik merge prea departe şi trebuie să revenim la o poziţie mai moderată.

V.D.: Dacă Ungaria de astăzi ar cere aderarea la UE, acest lucru i-ar fi fără îndoială interzis în măsura în care nu respectă democraţia. Ce poate şi ce trebuie să facă atunci UE împotriva unei ţări care calcă în picioare valorile sale fundamentale? Ne certăm şi ameninţăm practic zilnic Grecia, dar când vorbim despre Ungaria o facem mai în şoaptă, sau în orice caz cu întârziere?

A.C.P.: Nu ştiu dacă vorbim mai în şoaptă. Dacă ne uităm la Grecia, mobilizarea a fost legată de situaţia economico-financiară care a agravat şi situaţia economico - financiară şi din UE şi anumite ţări din acest grup. Grecia nu a fost criticată pe teme de democraţie, ci mai degrabă din motive economice. Dacă Ungaria de astăzi ar cere aderarea la UE, evident nu ar primi-o, dar se poate vedea că de câteva zile totuşi diferitele instituţii ale Europei s-au mobilizat. PE a luat poziţie, s-a mobilizat încă din momentul adoptării Constituţiei sau a legii mass-mediei în aprilie anul trecut. Socialiştii şi ecologiştii au criticat foarte puternic...

V.D.: ... Dar nu şi tabăra lui Orban, adică conservatorii francezi din UMP sau cei germani din CDU, care sunt, să nu uităm, majoritari în PE...

A.C.P.: ...absolut. Partidul Popular European i-a luat până acum apărarea guvernului şi premierului maghiar, dar totuşi, de câteva zile chiar şi în PPE au apărut voci mai critice faţă de o anumită formă de radicalizare a guvernului de la Budapesta. În acelaşi timp, dacă punem întreaga poveste în perspectivă, observăm că PPE a trebuit să gestioneze asemenea situaţii şi cu alţi oameni politici din Europa Centrală şi de Est - mă gândesc iarăşi la fraţii Kaczynski. În anumite momente, şi socialiştii europeni au trebuit să gestioneze un om politic de tipul ex-premierului slovac Fico. Cu alte cuvinte, derapaje au existat în multe ţări. Situaţia Ungariei de astăzi e cu atât mai vizibilă cu cât se suprapun în acelaşi timp evoluţii politice de centralizare şi concentrare a puterii, de măsuri anti-democratice, cu evoluţii economice care apar şi ele ca fiind "neortodoxe" şi care suscită o vizibilitate mult mai mare în peisajul european.

V.D.: Ungaria lui Orban este atunci o excepţie sau un precursor? Ne putem aştepta la o contagiune, la o prezenţă tot mai importantă a partidelor populiste?

A.C.P.: Fenomene populiste foarte puternice există şi în Olanda şi în Italia şi în Franţa. Profilul lor e apoi marcat de o istorie specifică care evident nu e aceeaşi în toate aceste state. Din punctul acesta de vedere deci, n-as spune că e o evoluţie oarecum contrastată între Vest şi noile state membre, ci sunt probleme care se pun la nivelul întregii UE şi a diferitelor state membre în termeni de democraţie, ce înseamnă democraţia reprezentativă astăzi, când o parte din alegători nu se mai regăsesc în niciunul din partide. Fenomenul este de altfel vizibil în sondajele realizate acum în România, în Ungaria şi chiar şi în anumite sondaje realizate în Franţa. Problema democraţiei reprezentative se pune deci în mai multe ţări ale UE, problema politicului faţă de un capitalism financiar neo-liberal şi a regulării acestui capitalism financiar se pune şi în alte state ale UE. Apoi, sigur fiecare ţară are specificităţile ei.

V.D.: Un comentator din Ungaria compară atitudinea actuală a Europei faţă de Budapesta cu cea a britanicilor şi a francezilor în 1938 în faţa Germaniei naziste. Alţii, tot la Budapesta, comparau Ungaria lui Orban cu România lui Ceauşescu. Cum vi se par aceste comparaţii?

A.C.P.: Aceste comparaţii sunt absolut exagerate. A vorbi despre un "München" când evocăm ceea ce se întâmplă astăzi între UE şi un stat membru al UE sau a-l compara pe Viktor Orban cu Nicolae Ceauşescu mi se pare absolut exagerat. Chiar dacă Orban are un profil populist, el încă nu a închis pe nimeni în puşcării, şi chiar dacă a redus pluralismul mass-mediei în Ungaria, voci ale opoziţiei se manifestă încă, atât în presa scrisă cât şi la televiziune sau pe internet. Nu cred deci că cele două situaţii pot fi comparate, şi o asemenea comparaţie nu serveşte nici înţelegerea a ceea ce a fost comunismul lui Ceauşescu sau ceea ce a fost Europa anilor '30 şi nici a ceea ce se întâmplă astăzi în Ungaria.

 
Vasile Damian a stat de vorbă cu Antonela Capelle-Pogăcean, cercetătoare la Centrul de Studii şi Cercetări Internaţionale Paris: