Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Andrei Pleşu despre Johnny Răducanu: "A fost singurul om care m-a făcut să cânt"

Andrei Pleşu spune că Johnny Răducanu a făcut parte dintr-o minoritate în anii '60-'70, o "minoritate a normalităţii". Johnny Răducanu era un "om generos", un "prieten de care e nevoie când eşti în necaz". Puţini ştiu că Johnny Răducanu şi Andrei Pleşu au înregistrat şi câteva melodii împreună, la Tescani, în 1989. Le puteţi asculta pe site-ul RFI, împreună cu interviul pe care Vasile Damian i l-a luat lui Andrei Pleşu.

Andrei Pleşu: Johnny Răducanu  făcea parte dintr-o minoritate care în anii '60–'70 ne făcea să ne simţim cât de cât normal. Era un om talentat, un prieten cordial şi devotat, care reuşea să lege între ele mai multe straturi ale lumii culturale. Era prieten şi cu muzicieni şi cu poeţi şi cu artişti plastici… În jurul lui şi cu el împreună se construise un univers în aparenţă monden, dar care de fapt era un univers de rezistenţă şi normalitate. E între ultimii care face parte din această salvatoare minoritate şi sunt foarte afectat de dispariţia lui.

 

Rep.: Mi-aduc aminte că în 1989 aţi şi înregistrat câteva melodii cu el, la Tescani.

A.P.: Johnny e singurul om care până acum a reuşit să mă facă să cânt. A venit la Tescani, ceea ce în sine era un gest de mare prietenie.

 

Rep.: La Tescani, unde dvs. eraţi exilat…

A.P.: Eu eram acolo exilat, da. Puteam fi vizitat, dar lumea nu se prea înghesuia. Or el a venit anume ca să petrecem un timp împreună. Şi el a avut ideea să încercăm o înregistrare cu muzică veche interbelică. Eu am marşat destul de prompt şi am rămas uimit să văd cât de în serios a luat el lucrurile; a compus un fel de suită a melodiilor, mi-a dat câteva indicaţii tehnice… Eu i-am cerut să îmi facă atunci un curs de jazz. Şi a fost mirat când a văzut că am apărut la prima lecţie, cu un caiet şi un creion, la pianul lui Enescu din casa de la Tescani. Eram într-o postură asumată de învăţăcel. Asta l-a intimidat puţin, dar pe urmă şi-a dat drumul şi au fost ore minunate. Era şi foarte generos. Îmi amintesc mereu că îmi făcea cadouri, era modul lui de a-şi manifesta solidaritatea. Mă trezeam în fiecare zi ba cu un deodorant, ba cu o pereche de tenişi, ba cu o sticlă de băutură, care să destindă puţin atmosfera. A fost un prieten şi un om de care e întotdeauna nevoie când eşti în necaz.

 

 
Andrei Pleşu, intervievat de Vasile Damian, despre Johnny Răducanu