Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Aventurile extraconjugale ale liderilor politici francezi

strauss-kahn-dominique-reuters-tobias-schwarz-files.jpg

Dominique Strauss-Kahn (Foto: Reuters/Tobias Schwarz-Files)

Spre deosebire de SUA, unde afacerile de moravuri sunt luate mult mai în serios, în Franţa, opinia publică este mult mai tolerantă faţă de infidelităţile liderilor politici, fireşte atâta vreme cât aceste derapraje nu se transformă în infracţiuni, precum cele reproşate acum lui Dominique Strauss-Kahn.

Există în mod evident o prăpastie între felul în care se tratează sexul în politică în Statele Unite şi de această parte a Atlanticului. Neînţelegerile transatlantice persistă în acest domeniu, considerat de francezi viaţă privată, dar de americani viaţă publică. Astfel, de exemplu, Dominique Strauss-Kahn probabil n-ar fi ajuns niciodată în fruntea FMI, dacă ar fi fost american. Jurnaliştii de acolo ar fi scormonit şi scos la iveală trecutul de seducător al fostului ministru socialist.

În SUA, opinia publică e de părere că trebuie să fie la curent cu derapajele amoroase ale responsabililor politici. Aceştia din urmă au semnat un contract cu soţia lor, cu familia şi cu alegătorii. Dacă acel contract cu nevasta şi familia nu mai e respectat, ce ne asigură că cel cu alegătorii americani va fi respectat, se întreabă o fostă corespondentă la Paris a cotidianului New York Times.

În America nu există deci limite pentru jurnaliştii de investigaţii, iar aceştia devin şi mai agresivi când e vorba de candidaţii la Casa Albă. În Franţa dimpotrivă, oamenii au fost dintotdeauna toleranţi şi uneori probabil chiar mândri faţă de slăbiciunile pentru femei ale liderilor politici. Francezul consideră că derapajele extraconjugale ţin de viaţa privată a omului şi deci trebuie ermetic separate de sfera publică.

Aventurile fostului preşedinte conservator, Jacques Chirac, considerat un mare seducător n-au făcut niciodată obiectul vreunei anchete, cu toate că mulţi ziarişti erau la curent. A trebuit să aşteptăm anul 2001 pentru ca însăşi soţia lui Chirac, Bernadette, prima doamnă a ţării pe atunci, să rupă tăcerea şi să povestească într-o carte cum "galopa" soţul ei "în dreapta şi în stânga".

Înaintea lui Chirac, francezii au avut parte de François Mitterrand, preşedinte socialist, care a reuşit să ascundă timp de două decenii existenţa unei fiice ilegitime. Iniţiativa de a-şi face publică viaţa îi aparţine însuşi fostului şef de stat socialist.

Opinia publică s-a supărat atunci, dar nu din cauza minciunii sau a infidelităţii lui Mitterrand, ci pentru că fata ascunsă a trăit 20 de ani pe banii contribuabilului francez.

Dominique Strauss-Kahn a beneficiat şi el de simpatia compatrioţilor săi care l-au iertat pentru faptul că în 2008 deja recunoscuse că întreţinuse o relaţie extraconjugală cu o subalternă de la FMI. De această dată, însă, gravitatea acuzaţiilor aduse lui DSK - tentativă de viol, sechestrare - se înscrie fireşte într-o altă perspectivă, într-o logică de natură criminală, ce ar putea schimba treptat viziunea opiniei publice şi în dosare considerate mai puţin grave.