Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ben Ali, "un Ceauşescu al nisipurilor"

tunisia.jpg

Protestatari tunisieni. AFP/Fethi Belaid

Presa franceză l-a comparat deja pe preşedintele tunisian Ben Ali cu Nicolae Ceauşescu. Există într-adevăr nişte similitudini în ceea ce priveşte căderea dictaturilor din România şi Tunisia. "Un Ceauşescu al nisipurilor" – iată cum a fost  caracterizat preşedintele tunisian Ben Ali de către un editorialist al cotidianului Libération. O comparaţie care dovedeşte că imaginea preşedintelui român Nicolae Ceauşescu a rămas încă vie în memoria mediatică şi ale comentatorilor occidentali.

În ambele cazuri, cel românesc şi cel tunisian, avem de-a face cu "revoluţii" care s-au produs în direct, şi cu imagini avînd un imens impact planetar. În cazul tunisian însă, la un interval de 22 de ani, noi tehnologii legate de informaţie, mai precis Internetul şi telefonul portabil, s-au impus între timp şi au devenit la fel de eficiente, dacă nu chiar şi mai eficiente decît televiziunea. Este interesant de constat însă că unele imagini-şoc sunt aproape identice: tancurile armatei pe străzi, mulţimea care simpatizează cu soldaţii, tirurile "teroriste" care vin de unde nu te aştepţi, scenele în care mulţimea capturează şi linşează poliţişti. Fuga lui Nicolae Ceauşescu, pe 21 decembrie 1989, cu elicopterul, a dat naştere unor  imagini antologice, la fel ca şi fuga cu avionul, de la Tunis pe 14 ianuarie 2011, a preşedintelui Ben Ali.

Şi mai revelator este însă faptul că amîndoi au fost profund detestaţi de popoarele lor, dar că ambii au rezistat la putere mai bine de 20 de ani. În ambele cazuri, cel românesc şi cel tunisian, avem de-a face de fapt cu cupluri prezidenţiale detestate. În România, omul de rînd spunea deseori "ea e mai rea decît el". Si în cazul lui Ben Ali, una din soţiile sale, Leïla Trabelsi, a focalizat asupra ei o imensă ură, întrucît devenise extrem de influentă în culisele puterii şi acaparase practic, împreună cu clanul ei, o bună parte din patrimoniul industrial al ţării.

Atît Nicolae Ceauşescu cît şi Ben Ali şi-au justificat multă vreme legitimitatea printr-o formă de opoziţie, primul faţă de ruşi iar al doilea faţă de pericolul integrist. În ambele cazuri comunitatea internaţională i-a sprijinit pe motive de pragmatism diplomatic şi politic. Ben Ali a fost prietenul Occidentului practic pînă în ziua căderii sale, performanţă cu care nu s-a putut lăuda Ceauşescu întrucît Occidentul începuse să-l cam evite cu cîţiva ani înainte de debarcarea sa.

Ambii s-au bazat însă, în contextul exercitării puterii, mai mult pe poliţie şi pe forţele speciale decît pe armată. În România s-a strigat, în decembrie 1989, "armata e cu noi!" ceea ce au făcut şi tunisienii, poate cu alte cuvinte. În ambele cazuri armata s-a dovedit apoi mai prost echipată decît poliţia, despre armata tunisiană se spune că este într-o stare jalnică şi dispune de fapt de numai 7 elicoptere.

Atît revoluţia română cît şi cea tunisiană au acum eroii şi martirii ei, altfel spus oameni ucişi cu gloanţe în zilele manifestaţiilor de stradă. Românii preferă termenul de "eroi" în timp ce tunisienii pe cel de "martiri". Eroul fondator al revoluţiei române este însă un oraş, Timişoara, în timp ce în cazul tunisian el este un om, tînăr vînzător de legume care şi-a dat foc pentru a protesta împotriva regimului.

Rezonanţele mediatice ale celor două "revoluţii" sunt şi ele interesante prin comparaţie. În cazul României am avut de-a face, practic, cu ultima prăbuşire a unui regim totalitar în Europa de răsărit, în contextul unei serii. Nu este exclus ca prăbuşirea dictaturii din Tunisia să fie prima dintr-o serie în lumea arabă, pentru că popoarele din Egipt, Algeria, Libia, Iordania, Siria şi alte ţări urmăresc cu enorm interes ceea ce se întîmplă în Tunisia. 

Mai rămîne o similitudine, cea a vîrstei: Ceuşescu avea 76 de ani cînd a fost dat jos de la putere iar Ben Ali are 74. Aproape că ne putem pune întrebarea: de ce în lumea politică nu se aplică ieşirea obligatorie la pensie la 65 de ani sau chiar mai devreme, ca să poată respira oamenii ceva mai uşor?