Campania electorală din Franţa, reflectată în presa britanică

Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej

Campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din Franţa, din 22 aprilie este prezentată ca lipsită de atractivitate în ansamblu şi mai ales prin faptul că evită aspectele dureroase, cum ar fi starea precară a finanţelor publice ale Franţei.

Nu există ziar britanic să nu remarce cameleonismul lui Nicolas Sarkozy, cel care a început campania electorală ca un fel de opozant, un  reprezentant al omului de rând, care apoi s-a transformat într-un naţionalist înfocat, critic al imigraţiei necontrolate şi în sfârşit eurosceptic, opus politicilor economice pe care el însuşi le apărase cu doar câteva luni înainte, alături de cancelarul Germaniei, Angela Merkel.

François Hollande, rivalul său socialist este văzut de presa britanică drept un candidat care se mulţumește doar să nu greşească, lăsându-l pe Sarkozy să suporte efectul impopularităţii.

Duminicalul Sunday Times nota recent simţul umorului al candidatului Partidului Socialist, care a reuşit să-l scoată din sărite pe Sarkozy.

Campania este considerată mai degrabă una anostă, dacă citeşti presa britanică şi doar candidatul stângii radicale, Jean Luc Melenchon, mai înviorează atmosfera cu atacurile sale împotriva celor avuţi, cărora promite să le confişte orice venit peste 300 de mii de euro pe lună.

O astfel de promisiune, la fel ca şi cea a lui Hollande de a impune o rată marginală de impozitare de 75% la veniturile de peste un milion de euro pe an, este privită mai degrabă cu ironie într-o ţară unde recent rata marginală a impozitului pe venit a fost redusă de la 50% la 45%.

În esenţă, însă, în Marea Britanie a fost remarcată lipsa aproape totală a dezbaterii pe tema viitorului finanţelor publice.

Măsurile populiste promise de François Hollande şi criticate de Nicolas Sarkozy sunt privite cu skepticism, într-o perioadă de criză economică profundă, în care Franţa şi-a văzut ratingul de ţară redus, ca urmare a  sporirii deficitelor publice generate de cheltuieli sociale considerate nesustenabile.

Ar mai fi de notat în presa britanică şi comparaţia destul de nefavorabilă între candidata Frontului Naţional, Marine Le Pen şi tatăl ei, Jean Marie Le Pen, candidat în cinci alegeri prezidenţiale. Un cotidian nota chiar faptul că la un miting al candidatei extremei drepte, tatăl prezent la tribună părea să moţăie în timpul discursului fiicei sale.

Şi pentru că tot e vorba de familiile candidaţilor, presa britanică a acordat o mare atenţie partenerei lui Francois Hollande, Valerie Trierweiler şi rivalităţii ei cu fosta parteneră şi mamă a celor patru copii ai candidatului Partidului Socialist, Segolene Royal, fosta oponentă a lui Sarkozy în alegerile prezidenţiale din 2007. Dar nici măcar această rivalitate, care uneori se transformă în ostilitate abia mascată nu a părut să-i dăuneze lui Hollande, pe care absolut toate sondajele l-au dat câştigător în cel de-al doilea tur de scrutin.

În sfârşit, presa britanică remarcă discreţia Carlei Bruni Sarkozy din campanie, scriind că soţiei preşedintelui i s-a recomandat să facă un pas înapoi, deoarece riscă prin perceputa ei extravaganţă să aducă atingere imaginii construite cu atâta trudă, aceea a lui Nicolas Sarkozy reprezentant al omului de rând.