Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


China şi SUA: o vizită marcată de răceală

hu-jintao-0.jpg

Preşedintele chinez, Hu Jintao (s) este primit de vicepreşedintele american Joe Biden (d) Saul Loeb/AFP

Pentru cei care compară  configuraţia planetei din anii 70 sau 80, cînd chinezii abia reuşeau să-şi asigure zilnic un pumn de orez, cu ce se întîmplă acum, expresia "s-a întors lumea cu susul în jos" pare să fie cît se poate de potrivită. Este plin de simboluri şi faptul că preşedintele Hu Jintao va vizita, în zilele următoare, la Chicago, o uzină de piese detaşate construită de chinezi şi în care lucrează americani.

Agenda primei zile a vizitei preşedintelui chinez Hu Jintao în Statele Unite va fi dominată de problemele relaţiei comerciale dintre cele două ţări şi de deschiderea unor noi domenii de cooperare economică. Analiştii susţin că aceasta este cea mai importantă vizită făcută de un lider chinez în ultimii 30 de ani, ţinând cont de creşterea economică şi militară a Chinei.

Nu putem vorbi încă despre un război rece între cele două ţări, dar putem evoca, aşa cum face miercuri ziarul LIBERATION, un moment de mare răceală între cele două ţări. În ciuda frazelor protocolare care se vor spune, în ciuda imaginilor surâzătoare care vor fi difuzate, Statele Unite şi China nu sunt deloc pe aceeaşi lungi de undă în privinţa majorităţii dosarelor politice şi economice care figurează pe ordinea de zi.

Este simptomatic faptul că tot mai mulţi americani consideră deja că prima putere economică a lumii este China. În orice caz, ei nu se înşeală în privinţa sensului în care evoluează această ţară. Potrivit altor sondaje, mulţi americani mai consideră că ţara lor se află în declin în timp ce China se află în plină ascensiune.

Nimic mai adevărat în privinţa celei de-a doua aserţiuni. Moralul americanilor nu este prea bun într-un moment cînd tonusul economic al Statelor Unite se dovedeşte a fi mult sub cel chinez. Cu o rată a creşterii economice de aproximativ 10 la sută China sfidează totul, şi criza economică, şi  democraţia occidentală, şi previziunile specialiştilor.

Cei doi preşedinţi, Hu Jintao şi Barak Obama, se vor afişa fără îndoială în faţa camerelor de luat vederi ca doi parteneri politici dar le va fi foarte greu să pretindă că între ei s-ar putea instala şi o relaţie de prietenie. Pentru Hu Jintao va fi în orice caz imposibil să nu-şi amintească, în faţa lui Barak Obama care este deţinătorul premiului Nobel pentru pace pe 2009, că actualul deţinător al premiului Nobel pentru pace pe 2010, dizidentul chinez Liu Xiaobo, se află într-o puşcărie chineză.

Ca de obicei, americanii au promis că vor aborda cu oaspeţii lor toate subiectele dificile, inclusiv cele legate de drepturile omului. "Vom continua să purtăm discuţii dificile dar necesare", declară Casa Albă. Piruetele diplomatice legate de raporturile cu China sunt extrem de numeroase de altfel. "Chiar dacă suntem în situaţia de a constata dezacordurile noastre nu suntem în nici un caz în situaţie de ruptură a relaţiilor", mai spun americanii. O ruptură este de altfel de neimaginat, dat fiind că economiile celor două ţări au intrat într-o interdependenţă fără precedent în istoria modernă a umanităţii.

Pe vremea preşedintelui Clinton, relaţiile dintre cele două ţări erau puse sub semnul unui  "parteneriat strategic constructiv". Între timp formula a cîştigat în ambiguitate, acum se vorbeşte doar despre "cooperare constructivă".

Cînd limbajul diplomatic recurge la formule de acest gen,  "cooperare constructivă", înseamnă de fapt că mai nimic nu merge între respectivii parteneri. Şi este adevărat că astăzi Statele Unite şi China nu se înteleg nici cînd vine vorba de raportul dintre dolar şi moneda chineză, yuanul, nici cînd vine vorba de drepturile tibetanilor, nici cînd vine vorba de Taiwan, ca să nu mai vorbim de drepturile omului în China. Alte dosare, precum cel legat de Coreea de Nord sau de Iran sunt şi ele surse de divergenţă, americanii fiind neliniştiţi şi de modul în care chinezii înţeleg să-şi impună controlul în Asia de Sud Est.

Interesant este însă de ascultat şi părerea chinezilor care consideră că vremea dolarului ca unică monedă de referinţă a trecut. Dacă Washingtonul le reproşează chinezilor că îşi menţin moneda la un nivel scăzut pentru a-şi stimula exporturile, Beijingul le reproşează americanilor că tipăresc la nesfîrşit dolari datorită statutului special pe care îl are bancnota verde pe glob.

Chiar şi un ziar de mare prestigiu precum Financial Times recunoaşte, de exemplu, că în ultimii doi ani China a investit mai mult în ţările în curs de dezvoltare decît Banca Mondială. Este plin de simboluri şi faptul că preşedintele Hu Jintao va vizita, în zilele următoare, la Chicago, o uzină de piese detaşate construită de chinezi şi în care lucrează americani.

Pentru cei care compară  configuraţia planetei din anii 70 sau 80, cînd chinezii abia reuşeau să-şi asigure zilnic un pumn de orez, cu ce se întîmplă acum, expresia "s-a întors lumea cu susul în jos" pare să fie cît se poate de potrivită.