Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cine se va bucura de perioada post DSK

dsk.jpg

Dominique Strauss-Kahn, 8 octombrie 2010, Washington. Reuters/Yuri Gripas

Ceea ce era de bănuit s-a produs, Dominique Strauss-Kahn a fost obligat în noile circumstanţe ale inculpării sale pentru viol să părăsească şefia  Fondului Monetar Internaţional. Începe deci perioada post-DSK, cum spune presa franceză. Cine se va bucura însă de această perioadă? UPDATE: Dominique Strauss-Kahn va fi eliberat pe cauţiune, a decis instanţa din Manhattan. Cauţiunea a fost fixată la un milion de dolari, cu depozit de garanţie de cinci milioane de dolari.

Au început în orice caz discuţiile şi negocierile pentru desemnararea unui succesor în fruntea FMI-ului, iar majoritatea comenatorilor consideră că dispariţia lui Dominique Strauss-Kahn de pe scena politică franceză şi internaţională nu va avea mari consecinţe.

"Să întoarcem pagina DSK", spun, de exemplu socialiştii francezi, iar liderul ecologist Daniel Cohn-Bendit recurge la o altă expresie foarte plastică, "trenul DSK a deraiat" declară el, socialiştii trebuie să-şi găsească un nou candidat puternic pentru prezidenţialele de anul viitor.

"Trenul DSK a deraiat", fără îndoială, şi din ce în ce mai multă lume pare să se consoleze cu ideea că vinovatul ar fi însuşi interesatul, al cărui parcurs comportamental este din ce în ce mai decorticat în Franţa. Chiar dacă Dominique Strauss-Kahn, în scrisoarea sa de demisie din fruntea FMI-ului, neagă cu vehemenţă acuzaţiile care i se aduc, informaţiile care se acumulează legate de stilul său de viaţă şi de apetitul pentru aventuri erotice nu-l onorează prea mult în calitate de persoană publică.

Dat fiind însă că "afacerea DSK" are acum toate ingredientele unui film, mai ales că puterea, sexul şi banii figurează în scenariu, merită să ne întrebăm cine sunt cei care vor avea de cîştigat din demisia lui DSK. Toată lumea ştie că în filmele poliţiste detectivii încep prin a se întreba: cui foloseşte crima?

Cine profită de plecarea lui DSK

Deci, cui foloseşte plecarea lui Dominique Strauss-Kahn din fruntea Fondului Monetar Internaţional. Un profesor de economie care semnează astăzi un articol în ziarul Le Figaro consideră că primii care vor aplauda această plecare sunt… tehnocraţii de la FMI care, citez, "nu se gîndesc decît la privatizări şi la reducerea cheltuielilor sociale ale statelor". Există pe planetă o nebuloasă ultraliberală deci care nu l-a înghiţit de la bun început pe Dominique Strauss-Kahn. Deja, faptul că venea din tabăra socialistă părea suspect. Să nu uităm însă că DSK a fost iniţiatorul reducerii săptămînii de lucru de la 39 la 35 de ore în Franţa. Ultraliberalii nu i-au iertat niciodată acest lucru, capitalismul de tip anglo-saxon a criticat întotdeauna această iniţiativă a Franţei ca pe o formă de "utopie" periculoasă, în totală contradicţie în orice caz cu dogmele capitalismului sălbatic.

Se vor mai bucura deci de plecarea lui Dominique Strauss-Kahn toţi  apostolii liberului schimb necondiţionat, toţi oamenii politici, bancherii şi traderii care consideră că piaţa liberă trebuie să-şi impună regulile şi că în nici un caz statele sau comunitatea internaţională nu trebuie să impună reguli pieţelor. Doamna Angela Merkel va putea acum să le reproşeze şi mai des ţărilor din sudul Europei că muncesc mai puţin decât germanii şi că beneficiază de zile libere mai numeroase.

Strauss-Kahn şi FMI

Poate că nu se va şti cu adevărat niciodată ce s-a întâmplat în camera 2806 a hotelului Sofitel de la New-York între Dominique Strauss-Kahn şi camerista pe nume Ofelia. Dominique Strauss-Kahn a marcat însă istoria FMI-ului şi a reuşit să dea o faţă umană unei istituţii emblematică pentru capitalismul occidental. Din noiembrie 2007, când s-a instalat în fruntea acestei instituţii, el s-a străduit să o scoată de sub dominaţia ideologică a doctrinei liberale, invitîndu-i pe responsabilii din subordinea sa să fie mai curioşi, mai deschişi către lume şi alte viziuni economice.

Europenii ar dori, fără îndoială, să conserve acest tonus dat FMI-ului de către DSK. Este evocată chiar persoana doamnei Christine Lagarde, ministrul francez al economiei, ca o posibilă cuccesoare a lui DSK. Numirea unei femei în frutea acestei organizaţii, pe o planetă în care femeile sunt mai numeroase decît bărbaţii dar mai au mult de luptat pentru emanciparea lor, apare ca o idee luminoasă. In mod tradiţional, direcţia FMI-ului a revenit întotdeauna, de al crearea acestui structuri, în 1944, europenilor. Mai nou, însă, ţări emergente precum China, India sau Brazilia cer să fie şi ele reprezentate în conducerea FMI-ului.

Revenind la Dominique Strauss-Kahn, putem spune că el a marcat istoria FMI-ului în sensul cel mai bun cu putinţă, dar, prin această afacere de viol, a provocat şi un seism uman în interiorul instituţiei…

Foiletonul însă, la acest ultim capitol, continuă…