Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Conflict profund între Paris şi Ankara, pe fondul unei legi "inoportune"

cetateni-origine-turca-au-demonstrat-joi-paris-impotriva-votului-deputatilor-foto-reuters.jpg

Cetăţeni de origine turcă au demonstrat joi la Paris împotriva votului deputaţilor. Foto: Reuters

O criză diplomatică se profilează la orizont între Franţa şi Turcia după ce deputaţii francezi au aprobat un proiect de lege destinat să penalizeze persoanele care neagă genocidurile. Turcia, care nu recunoaşte genocidul armean, şi-a retras ambasadorul de la Paris în semn de protest faţă de adoptarea acestei legi.

Matei Vişniec:

Trebuie să ne aşteptăm în primul rând la un “conflict profund şi durabil” între Paris şi Ankara. Am citat din editorialul ziarului Le Monde, care se întreabă, la fel ca şi Liberation, de ce era nevoie ca acest proiect de lege să fie pus în discuţie chiar acum? Ambele ziare ajung la aceeaşi concluzie, şi anume că avem de-a face cu un context electoral în perspectiva prezidenţialelor de anul viitor, iar dreapta franceză are nevoie de votul comunităţii armene din Franţa, evaluată la 500.000 de persoane. Ar fi vorba deci, cum spune Le Monde, de o lege "electoralistă, de circumstanţă".

Este oarecum ciudat faptul că deputaţii francezi au aprobat, cu o covârşitoare majoritate, o lege pe care majoritatea editorialiştilor nu o consideră oportună. "Nu în felul acesta asigurăm respectul datorat unor pagini tragice din trecutul unor comunităţi”, subliniază editorialistul ziarului Le Monde. Iar editorialistul din Liberation consideră chiar că această lege este periculoasă pentru că neagă de fapt dreptul la dezbatere, ori exact acest lucru duce la proliferarea "negaţionismului". Opinie împărtăşită chiar şi de unii lideri proeminenţi ai dreptei, cum ar fi ministrul de externe Alain Juppé, căruia Liberation şi publicaţia satirică Le Canard enchaîné îi atribuie următoarea reacţie: "Această propunere de lege este, din punct de vedere intelectual, economic şi politic, o prostie fără margini. Nu avem nevoie să ne lansăm într-un concurs de genociduri pentru a recupera voturile francezilor de origine armeană".

Se pare însă că Nicolas Sarkozy le-ar promis totuşi armenilor, în cursul unei vizite efectuate la Erevan, că va legifera în privinţa genocidului comis de turci în 1915, în contextul primului Război mondial, când 1,5 milioane de armeni au fost ucişi. De notat în paranteză că şeful statului francez s-a opus întotdeauna integrării europene a Turciei. El consideră că Europa trebuie să dezvolte doar un parteneriat privilegiat cu această ţară care numără 80 de milioane de musulmani.

Pentru istoricul Pierre Nora, foarte cunoscut şi respectat în Franţa, legea adoptată joi nu are însă doar o coloratură electoralistă, ci şi una politică. Pentru că în felul acesta, explică el, se îndepărtează perspectiva integrării europene a Turciei. Şi tot Pierre Nora îşi exprimă temerea că această dorinţă a francezilor de a da lecţii de istorie de morală altor ţări ar putea deschide o adevărata cutie a Pandorei. Se ştie, de exemplu, că în timpul Revoluţiei franceze, trupele revoluţionare au masacrat cu sălbăticie populaţia din regiunea Vandeea, care era regalistă. Ce-ar zice însă francezii dacă Parlamentul turc, de exemplu, ar aproba o lege prin care masacrele din Vandeea ar fi calificate drept "genocid". Istoria umanităţii este un şir de masacre de fapt, de crime împotriva umanităţii. Cu ce drept deci este privilegiată memoria unui singur grup de victime sau a câtorva grupuri doar? Oare n-ar trebui condamnaţi şi americanii pentru masacrarea indienilor, sau chinezii pentru masacrarea tibetanilor?

Să mai reţinem că toate aceste voci care critică adoptarea acestei legi de penalizare a negaţionismului nu neagă evidenţa istorică: aproape toţi istoricii consideră că în 1915 turcii chiar au comis împotriva armenilor un masacru de masă programat, organizat, care răspunde definiţiei de genocid. Adevărurile istorice nu câştigă însă teren prin decretele oamenilor politici. Iar în Turcia, în acest moment, reacţia riscă să fie exact pe dos: în locul unei dezbateri pe bază de date, fapte şi interpretări, vom avea de-a face cu reacţii violente ţinând de orgoliul naţional şi de naţionalism.

Reacţiile au început de altfel, la nivel politic. Turcia a anunţat suspendarea vizitelor oficiale şi îngheţarea cooperării militare cu Parisul. Ceea ce riscă să complice politica externă a Franţei în zona Orientului Apropiat, unde Franţa are nevoie de sprijinul Turciei pentru a exercita presiuni asupra Siriei sau a Iranului. Turcia este o putere regională care contează, care are un cuvânt de spus şi care se impune acum ca model pentru o bună parte a lumii arabe. Victoria celor care au dorit această lege s-ar putea să aibă deci un gust amar pe teren, acolo unde ar trebui să progreseze de fapt dialogul, democraţia şi toleranţa.

Matei Vişniec: Trebuie să ne aşteptăm în primul rând la un “conflict profund şi durabil” între Paris şi Ankara