
Politică
Corectitudine politică, de la civilizaţia franceză la civilizaţiile tribale
default.png

Matei Vişniec:
Marţi, guvernul francez a făcut un gest inedit în Franţa din 1898, de pe vremea afacerii Dreyfuss: miniştrii, în frunte cu premierul, au părăsit incinta Parlamentului în semn de protest faţă de atacurile verbale proferate de un deputat socialist la adresa ministrului de Interne, Claude Guéant. Acesta din urmă era pur şi simplu comparat cu ideologii nazismului întrucât, pe 4 februarie, afirmase în cursul unui interviu că „nu toate civilizaţiile au aceeaşi valoare”. La prima vedere s-ar spune că ne aflăm în faţa unei mici gafe a ministrului de Interne datorată unei confuzii...
Şeful statului francez, Nicolas Sarkozy, a intervenit de altfel imediat după ce ministrul său a pronunţat această frază pentru a corecta tirul. „Ministrul de Interne a spus că o civilizaţie, un regim, o societate care nu acordă acelaşi loc şi aceelaşi drepturi bărbaţilor şi femeilor nu au aceeaşi valoare”, a precizat deci Nicolas Sarkozy pentru a-l apăra pe Claude Guéant. Acesta din urmă, acuzat imediat că a devenit un purtător de cuvânt al extremei drepte, deci a Frontului Naţional, s-a explicat şi el: „Cuvintele mele de bun simţ nu vizau nici o cultură în special, şi nici concetăţenii noştri de religie musulmană care respectă integral valorile Republicii, şi cărora Republica le respectă credinţa”, a spus Claude Guéant.
Într-o astfel de situaţie însă, cu cât încearcă să se justifice mai mult un om politic, cu atât el se scufundă mai mult de fapt, iar intenţiile sale apar mai străvezii. Gurile rele pretind că ministrul de Interne ar fi primit, din partea lui Nicolas Sarkozy, misiunea de a „vâna” voturi pe teritoriul Frontului Naţional. Francezii care votează cu extrema dreaptă şi care se tem în primul rând de imigranţi şi mai ales de imigraţia musulmană au tresărit probabil cu o oarecare satisfacţie când l-au auzit pe Claude Guéant procedând la exerciţii comparative între „civilizaţii”.
Conceptul de civilizaţie
Problema este însă că acest concept nu are aceeasi conotaţie pentru toată lumea. În dicţionare, conceptul de civilizaţie este definit prin „ansamblul fenomenelor sociale, religioase, intelectuale, artistice şi tehnice ale unei societăţi”. În acest caz, ceea ce a spus Claude Guéant are sens: unele astfel de ansambluri, când nu respectă egalitatea dintre fiinţele umane, pot fi taxate de retrograde sau pot primi, pe scara valorilor, o notă mai mică decât altele.
Mai există însă un sens al conceptului de civilizaţie, cu conotaţie pozitivă, un sens vehiculat de fapt de gândirea politică corectă. Acest curent plecat la origine din Statele Unite teoretizează absoluta egalitate a „civilizaţiilor”. Din acest punct de vedere, „civilizaţia” summeriană este pe plan de egalitate cu „civilizaţia” egipteană sau cu cea greacă, după cum „civilizaţia” arabo-musulmană este pe plan de egalitate cu „civilizaţia europeană”. Teoreticienii acestui tip de înţelegere a conceptului de civilizaţie merg chiar mai departe şi spun că toate civilizaţiile tribale sunt tot atât de demne de respect precum civilizaţiile industriale...
Iată deci pe ce teren fragil are loc dezbaterea din Franţa, iar tentativa de instrumentalizare a conceputului rămâne evidentă. În ce-l priveşte pe Claude Guéant, el mai are însă câteva antecedente în materie de „provocări”. În ultimele luni, el a suscitat alte controverse, când a spus de exemplu că Franţa riscă să aibă probleme, întrucât creşte numărul de credincioşi musulmani, sau când i-a desemnat pe romi ca fiind principalii delicvenţi la Paris şi Marsilia.
Revenind însă la conceptul de civilizaţie, ar fi greu să spunem că Occidentul ar fi creat una absolută, dincolo de orice critică. Dacă ar fi să repertoriem petele negre ale „civilizaţiei” occidentale, aproape că am ajunge la concluzia că vechii barbari, cei de care se temea Imperiul Roman, erau nişte dulci copii.