Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cristian Diaconescu: Cea mai importantă ţintă în Libia este evitarea unui război civil

cristian-diaconescu.jpg

Cristian Diaconescu, preşedinte UNPR

Cristian Diaconescu, preşedinte de onoare al UNPR şi fost ministru de Externe, spune la RFI că, în acest moment, Consiliul Naţional de Tranziţie, singura forţă conturată drept autoritate politică în Libia, are o structură foarte fragmentată - foşti loialişti ai regimului, chiar democraţi liberali, islamişti, expatriaţi, reprezentanţi ai triburilor berbere, jihadişti -, fapt ce ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte „trecerea la o politică incluzivă şi non-violentă”. Referindu-se la situaţia românilor aflaţi la Tripoli ce nu mai pot fi evacuaţi, Diaconescu spune că, în prezent, România nu are o cultură a reacţiei potrivite în acest tip de situaţii.

Aşteptarea este ca o ţară de opt milioane de oameni, care produce 2,6 milioane de barili de petrol pe zi, unul dintre cele mai bune calitativ din lume, să treacă cât mai rapid la controlul economic şi implicit, politic, al ţării respective”, spune Cristian Diaconescu.

Rep.: Statele Unite şi Franţa vor continua efortul militar până când colonelul Muammar el Gaddafi şi clanul său depun armele, spunea marţi Nicolas Sarkozy, după o discuţie avută cu Barack Obama, în timp ce insurgenţii se declarau pe cale să preia controlul oraşului Tripoli. Americanii vor să deblocheze până la 1,5 miliarde de dolari din fondurile libiene îngheţate în SUA tocmai pentru a-i ajuta pe rebeli. În tot acest timp, comunitatea internaţională se întreabă unde se află colonelul Gaddafi şi dacă el va fi capturat în viaţă.

Cristian Diaconescu: Într-o formă sau alta, Gaddafi va fi scos de la putere. Soarta sa se va decide în următoarele zile şi probabil, dacă va fi capturat în viaţă, va lua drumul Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a răspunde pentru faptele sale împotriva propriului popor. Este obişnuit cu momentele violente, probabil că şi le-a construit în 42 de ani de stăpânire a Libiei. În 1969, când a venit la putere, a venit printr-o lovitură de stat. În anii de conducere a acestei ţări, s-a străduit din răsputeri să evite o procedură asemănătoare.

Sunt două lucruri foarte importante de evaluat, din punct de vedere al comunităţii internaţionale, şi anume situaţia şi scenariul post-conflict, precum şi impactul, rezonanţa pe care evenimentele din Libia o pot avea în ceea ce priveşte desfăşurarea situaţiei politice din Siria.

Rep.: Să discutăm despre situaţia post-conflict, în Libia. Va putea fi împiedicat un eventual război civil?

Cristian Diaconescu: Este cea mai importantă ţintă, după părerea mea. Sigur, un succes în Libia înseamnă un suces al Alianţei Nord-Atlantice. Rebelii libieni nu ar fi reuşit să ajungă la această ţintă, militară deocamdată, fără sprijinul NATO.

Pe de altă parte, Consiliul Naţional de Tranziţie, singura forţă care se conturează drept autoritate politică libiană, este destul de eterogenă, formată din foşti loialişti ai regimului, chiar democraţi liberali, islamişti, expatriaţi, reprezentanţi ai triburilor berbere, jihadişti... O fragmentare extrem de mare care, sigur, ridică semne de întrebare în ceea ce priveşte trecerea la o politică incluzivă şi non-violentă. Aşteptarea este ca o ţară de opt milioane de oameni, care produce 2,6 milioane de barili de petrol pe zi (unul dintre cele mai bune calitativ din lume), să treacă cât mai rapid la controlul economic şi implicit, politic, al ţării respective.

Rep.: Aproximativ 50 de cetăţeni români care au refuzat anterior evacuarea de pe teritoriul Libiei se află în prezent la Tripoli, a informat marţi Ministerul Afacerilor Externe. Cum îi poate ajuta pe ei statul român?

Cristian Diaconescu: Noi, românii, trebuie să ne obişnuim cu un anumit gen de cultură şi de reacţie într-o astfel de situaţie. În condiţiile în care românii noştri locuiesc în astfel de zone, măsurile de precauţie luate din timp sunt esenţiale. Pe măsură ce conflictele evoluează, situaţia insurgenţilor, situaţia militară, scapă de sub controlul autorităţilor mai mult sau mai puţin legitime ale ţării respective, şi posibilităţile statului român de a interveni sunt din ce în ce mai limitate.

Din acest punct de vedere, cred că trebuie să conştientizăm exact lumea în care trăim şi să înţelegem foarte bine, mai ales când locuim, muncim sau facem turism în zone de conflict, faptul că o relaţie anticipată şi cât se poate de serioasă cu oficiile diplomatice şi consulare este necesară, precum şi ideea de a lua decizii importante la momentul cuvenit. Este o chestiune de educaţie, de formare şi de înţelegere a realităţilor în care trăim.

(Notă: MAE precizează că au acordat “întreaga atenţie” evacuării cetăţenilor români care se aflau în Libia înainte de începerea acţiunilor militare în teritoriu, fiind repatriaţi 739 cetăţeni români.)

Rep.: Poate profita România de pe urma reconstrucţiei statului libian după ce lucrurile se calmează?

Cristian Diaconescu: Este un proces democratic în derulare şi, deocamdată, ar trebui ca două lucruri să se întâmple. Oamenii să nu mai moară pe străzi, iar statul de drept să elimine regimul autoritar. Deci până ne gândim ce ne pică nouă dintr-o astfel de situaţie, ar trebui să înţelegem că acolo, în Libia, trăiesc oameni, civili, prinşi între forţe aflate în luptă. Până să analizăm diversele scenarii economice, este foarte bine să sprijinim stabilitatea şi revenirea la viaţa normală.

Sigur, potenţialul economic al Libiei este cunoscut, este foarte mare, depinde de capacitatea noastră de negociere şi implicare în jocul internaţional pentru a avea şi o perspectivă economică serioasă.

 
Cristian Diaconescu, în dialog cu Magda Prelipceanu, despre situaţia din Libia