Cristian Preda, despre compromisul din coaliţie: Măcar unul dintre referendumuri trebuie respectat

Reporter: Cum priviţi compromisul de astăzi din coaliţie?

Cristian Preda: Cred că e tot ce poate fi convenit în acest moment între UDMR şi PDL. UDMR se teme de pierderea unor poziţii pe care le-a deţinut din '90 încoace şi cred că asta explică şi compromisul legat de numărul total al parlamentarilor şi respectiv compromisul legat de bicameralism.

Rep.: Dar asta ce înseamnă, că PDL renunţă oficial la ideea Parlamentului unicameral?

C.P.: Rămâne să vedem ce spune şi preşedintele, care a susţinut întotdeauna că ambele rezultate ale referendumului trebuie puse în aplicare. E oricum de salutat faptul că încep să se mişte lucrurile şi-n această privinţă. Poate nu era rău dacă un compromis de tipul următor ar fi fost găsit şi anume: în condiţiile menţinerii bicameralismului, ar fi fost poate preferabilă o reducere a numărului total de deputaţi şi senatori până la 300, astfel încât măcar unul dintre referendumuri să fie respectat, pentru că altfel, în fine, nu vorbesc în numele lui, dar presimt că preşedintele va reacţiona, reamintind rezultatele referendumului care a avut loc în 2009.

Rep.: Diverşi lideri ai PDL au susţinut în ultimele luni că rezultatul referendumului trebuie respectat. Acum, partidul pare că-şi schimbă poziţia complet. Nu e neobişnuit?

C.P.: Cred că nu este ultimul moment din acest dialog şi din această deliberare. Rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile, dacă se va rămâne la acest compromis mai degrabă moale, călduţ sau dacă se va avansa. Eu am sugerat la un moment dat ca dacă se menţine bicameralismul, atunci măcar să se schimnbe radical rolul Senatului, să fie o Cameră construită diferit şi să nu mai avem un bicameralism perfect egalitar, în care o Cameră o copiază până la identitate, practic, pe cealaltă, cu mici diferenţe.

Rep.: Ce atribuţii ar trebui să aibă Senatul într-un asemenea scenariu?

C.P.: Dacă se rămâne la această formulă, ne putem imagina o Cameră inferioară, care să reprezinte interesele individuale ale cetăţenilor şi un Senat care să reprezinte regiunile sau judeţele, cum li se va spune, după un model care combină un tip de reprezentare foarte individualizantă şi respectiv o reprezentare ce ţine seama de nişte interese colective.

Rep.: S-ar impune asumarea răspunderii Guvernului pe aceste subiecte?

C.P.: Eu cred că în acest moment s-ar impune un dialog. Cred că există un soi de automatism al reacţiei dramatice şi excesive. Ar fi sănătos să ne aşezăm cu toţii la masă şi să discutăm şi să vedem ce anume poate fi în mod inteligent construit în acest timp.