Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Curse prezidenţiale cu finish “la fotografie” în istoria SUA

Anul 2012 va rămâne probabil în istoria Americii ca anul în care a avut loc cea mai strânsă cursă electorală. Majoritatea sondajelor indică faptul că Barack Obama şi Mitt Romney ar fi umăr la umăr, la o distanţă de un punct, maximum două în favoarea actualului preşedinte. Asta, în condiţiile în care marja de eroare este de 3%. În istoria SUA au existat şi alte curse prezidenţiale strânse şi situaţii controversate, chiar dacă poate nu chiar ca aceasta.

În Statele Unite, candidatul care câştigă nu este neapărat cel care obţine cele mai multe voturi ale americanilor. Pentru a deveni preşedinte, un candidat are nevoie de votul a 270 de electori din cei 538 ai Colegiului Electoral, distribuiţi în fiecare stat, în funcţie de câţi membri ai Senatului şi ai Camerei Reprezentanţilor are fiecare partid.

Prin urmare, atunci când există o cursă strânsă, cum este cea dintre Romney şi Obama, atenţia se îndreaptă către aşa-numitele swing-states sau state indecise, cele care nu votează în mod tradiţional pentru democraţi sau republicani.

 

Wilson vs. Hughes

 

Nu este prima dată când finishul este “la fotografie”. În 1916, când primul Război Mondial făcea ravagii în Europa, preşedintele american democrat Woodrow Wilson a câştigat la distanţă foarte mică de rivalul său republican, Charles Evans Hughes, judecător la Curtea Supremă. Wilson şi-a făcut campanie cu sloganul “El ne-a ţinut departe de război”, o promisiune de neutralitate extrem de populară printre americani. Woodrow a obţinut 277 de electori faţă de 254 cât a avut republicanul şi cu circa jumătate de milion de voturi mai mult în scrutinul popular. Hughes a pierdut practic cursa în statul California, pentru că nu s-a dus să se vadă cu puternicul guvernator. Acesta a decis să nu-i acorde sprijinul, aşa că Woodrow Wilson a câştigat un al doilea mandat.

 

Nixon vs. Kennedy

 

Şi mai strânsă a fost lupta din 1960 dintre republicanul Richard Nixon şi mult mai tânărul său rival democrat, John F. Kennedy. În cele din urmă, Kennedy a obţinut 303 electori, faţă de 219 cât a avut Nixon. Rezultatele au fost incredibil de apropiate în privinţa votului popular: 49,7% pentru Kennedy, daţă de 49,6% pentru Nixon. Deci cu o zecime mai mult pentru Kennedy. Atunci, Nixon, fost vicepreşedinte, şi-a făcut campanie în toate cele 50 de state. În 20 dintre state, diferenţa dintre cei doi candidaţi era mai mică de cinci procente. Unii analişti sunt de părere că un punct de cotitură a fost cel din prima dezbatere televizată dintre cei doi, când mai tânărul Kennedy a lăsat impresia unui politician încrezător şi charismatic, în timp ce imaginea lui Nixon era cea a unui bărbat îmbătrânit, care transpira continuu. Republicanii au presat pentru renumărarea voturilor în câteva state, unde scorul a fost apropiat. Rezultatul final nu s-a schimbat însă.

La 16 ani după acest moment, o cursă cu emoţii a fost cea dintre Jimmy Carter şi Gerald Ford. Practic, Jimmy Carter, aproape necunoscut, a trebuit să îl înfrunte pe vicepreşedintele Ford. Carter a învins, însă, tocmai pentru că era considerat un outsider politic, nepătat de practicile de la Washington, într-o perioadă în care încrederea în politicieni era la cota de avarie. În plus, Ford a făcut şi o gafă în lupta televizată, afirmând că Uniunea Sovietică nu controlează Europa de Est şi că asta nu se va întâmpla în cursul administraţiei sale. În cele din urmă, Carter a obţinut 50,1% din votul naţional, respectiv cu două procente mai mult decât Ford. Însă jocul s-a făcut iarăşi la nivel de colegiu electoral: 297 de electori pentru Jimmy Carter, 240 pentru republicanul Gerald Ford.

 

Bush jr. vs. Al Gore

 

Mai aproape de zilele noastre, trebuie spus că republicanul George W. Bush a avut şi el parte de asemenea competiţii ”la fotografie”. S-a întâmplat şi în 2000 şi în 2004. În 2000 a fost cel mai apropiat şi mai controversat vot din istoria Americii, cel ce i-a pus faţă în faţă pe vicepreşedintele democrat, Al Gore şi pe atunci guvernatorul republican de Texas, George W. Bush. Democratul Al Gore a reuşit să obţină 48,38% din votul popular, în timp ce Bush a luat mai puţin, 47,87%. Totuşi, la nivel de electori, 271 au fost de partea lui Bush şi 266 de partea lui Gore. A existat o contestaţie, dar Curtea Supremă a oprit renumărarea voturilor în statul Florida. Aşa că George Bush a câştigat statul cu o victorie cel puţin rizibilă la nivel de vot popular: doar 537 de voturi din cele şase milioane exprimate şi o dată cu statul şi cele 25 de voturi decisive din Colegiul Electoral al Floridei. Aceste voturi controversate i-au adus victoria.

Nici alegerile din 2004 nu au fost departe de scenariul din 2000. În 2004, Bush a candidat din nou pentru realegere. De data aceasta, împotriva senatorului democrat de Massachusetts John Kerry. Totuşi, la câteva luni după ce Bush şi-a început primul mandat, au avut loc atentatele de la 11 septembrie. Aşa că în campania electorală din 2004, republicanul a marşat pe securitatea naţională prezentându-se ca un lider hotărât, în timp ce Kerry ar fi fost doar un impostor. Cu câteva zile înainte de alegeri, au apărut extrase dintr-un mesaj al liderului Al-Qaida, Osama ben Laden, prin care revendica atentatele şi îl critica pe Bush pentru deciziile care au urmat. După ce mesajul a fost difuzat, avansul lui Bush s-a mărit rapid. În final, a obţinut 286 de voturi în colegiul electorilor, faţă de 251 pentru John Kerry. La votul popular, Bush a avut 50,7%, iar rivalul său democrat, 48,3%.

Ce trebuie subliniat însă este că acestea au fost rezultatele finale. În privinţa luptei Obama-Romney, la această oră încă ne bazăm pe ceea ce spun sondajele. Acestea arată că cei doi se află la diferenţă de un procent, maximum două. Dar alegerile e posibil să fi fost deja tranşate, potrivit estimărilor, peste 35% dintre americani au votat anticipat. Rezultatele acestui vot nu au fost date încă publicităţii.