Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Democraţia, prima victimă a crizei politice din România

Una dintre concluziile care se degajă din tot ce se întâmplă în România este că democraţia rămâne un sistem politic fragil, care poate fi cu uşurinţă golit de conţinut. Nu este de altfel pentru prima dată că un astfel de fenomen se produce în Europa. Chiar şi în ţări cu mai lungă tradiţie democratică pot fi observate situaţii în care democraţia este maltratată sau pur şi simplu deturnată, transformată într-o mascaradă politică sau roasă din interior de diverse mafii, de corupţie sau chiar de economia speculativă.

Un editorial de Matei Vişniec

 

Politicenii români dau un exemplu lamentabil pentru tânăra generaţie şi există, în urma acestui spectacol negativ, riscul ca tinerii să se dezguste de democraţie. Îşi dau seama oare de acest lucru liderii români care par să nu mai respecte instituţiile ţării sau prevederile constituţionale?

Să ne imaginăm o clipă că nişte elevi, în momentul în care ajung la şcoală, îi descoperă pe profesori bătându-se, scuipându-se şi înjurându-se. Prima reacţie a acestor elevi ar fi, bineînţeles, totala pierdere a încrederii în şcoală. Sigur, politicienii români încă nu s-au bătut în public, cum au făcut-o uneori deputaţii ucraineni... În schimb, ei au compromis, prin comportamentul lor, ideea de respect: respect pentru persoana umană, pentru lege, pentru instituţiile statului, pentru regulile comportamentului civilizat, pentru alegător.

România nu avea în nici un caz nevoie de această notă negativă pe care i-o dau acum presa, observatorii străini, analiştii şi instituţiile internaţionale. Dacă ar fi să primească acum o notă din partea unei agenţii de civilitate politică, aceasta n-ar fi în nici un caz trei de A şi nici trei de B şi nici trei de C... Nu este târziu ca presa, sindicatele, artiştii, societatea civilă, justiţia (pe care dorim să o considerăm independentă), organizaţiile neguvernamentale, să intervină pentru o punere la punct şi un vot de blam. Populaţia ţării nu trebuie să accepte acest spectacol, pentru că ea însăşi este jignită de derivele unei clase politice care şi-a uitat misiunea principală. Mai precis, că puterea nu mai este proprietatea privată a unei ideologii sau a unui partid sau a unui clan, este un mandat oferit de nişte oameni care suferă pentru ca viaţa lor să devină mai bună şi mai civilizată.