PE descurajat în reglementarea agenţiilor de rating

Susana Launi, consilier executiv al agenţiei Fitch a explicat comisiei afacerilor economice a Parlamentului European că reglementarea agenţiilor de rating, aşa cum o vrea Comisia Europeană, va scădea concurenţa pe piaţă.

La sfârşitul anului trecut, comisarul pieţelor interne Michel Barnier a făcut o propunere, cu mult îndulcită faţă de planurile sale iniţiale, care prevede un cadru mai riguros pentru agenţiile de notaţie. El doreşte ca acest sector de piaţă să fie mai transparent şi lipsit de orice conflicte de interese. Dar problema este cu mai mult decât controversată în acest moment în care trei mari agenţii, toate americane, dictează moralul pieţelor şi al economiei mondiale.

Socialistul Leonardo Domenici, raportor al Parlamentului European în această problemă crede că UE trebuie să se doteze cu propria-i agenţie de notaţie, pentru a le concura şi a le umbri pe cele americane.

Ideea, sugerată timid de Comisia Europeană anul trecut, a fost respinsă de statele membre înainte ca ea să fie aşternută pe hârtie.

Liberalul Wolf Klinz a remarcat în cadrul dezbaterii din această săptămână că momentul ales de unele agenţii pentru a-şi anunţa verdictul pare adesea să fie motivat politic. Este ceea ce s-a spus la începutul anului când Standaard&Poor’s retrăgea Franţei nota de triplu A, cea mai râvnita.

O altă parte a propunerii Comisiei Europene, aceea de a obliga companiile să lucreze prin rotaţie cu mai multe agenţii de notaţie nu este una bună, crede creştin democratul Jean-Paul Gozès. Ideea nu va creşte competiţia ci riscă să mărească birocraţia. Mai mult, directoarea Autorităţii Europene a pieţelor financiare, Verena Ross, crede că această rotaţie ar duce la scăderea calităţii muncii agenţiilor care şi aşa sunt bănuite de a ditribui puncte nejustificate. 

Dar dacă parlamentul European încearcă să găsească o cale de mijloc între situaţia haotică actuală provocată de aceste agenţii şi propunerile de reglementare ale Comisiei Europene, statele membre par a-şi face rău cu mâna lor.

Ca principale victime ale acestor agenţii, capitalele europene nu s-au aliniat în spatele celor care cer o modificare profundă a sectorului, ci au pus beţe-n roate oricărei intiative.

UE nu va avea deci o agenţie proprie de notaţie iar Michel Barnier, sub presiunea capitalelor, a fost nevoită să-şi retragă partea cea mai interesantă a propunerii.

Aceasta viza implicarea responsabilităţii civile a agenţiilor dacă un guvern sau un grup de investitori puteau dovedi pagubele aduse de modificarea notei de ţară şi că aceasta a fost făcută intenţionat. 

Pentru Barnier, instanţa  competentă care putea judeca un eventual proces ar fi trebuit să fie cea a ţării unde pagubele intenţionate au fost produse.